Amprente ale spiritualitatii noastre

          Manastirea Râsca
          
          Potrivit traditiei, pe valea râului Moldova si pe cea a pârâului Râsca, un grup de calugari au întemeiat o obste monahala chiar înainte de „primul descalecat”. Pe locul unde se afla comuna Bogdanesti-Falticeni, ridicasera o biserica de lemn, închinata Sfântului Ioan Teologul.

          Manastirea Râsca
          
          Potrivit traditiei, pe valea râului Moldova si pe cea a pârâului Râsca, un grup de calugari au întemeiat o obste monahala chiar înainte de „primul descalecat”. Pe locul unde se afla comuna Bogdanesti-Falticeni, ridicasera o biserica de lemn, închinata Sfântului Ioan Teologul. Dupa ce Bogdan I desemneaza cetatea Baia drept capitala a tarii, reînnoieste biserica de lemn, asezare isihasta, fiind supravegheata direct de domnitor si primind numele de Schitul Bogoslov sau Sihastria Bogdanestilor.
          Sub Alexandru cel Bun si, mai târziu, sub Stefan cel Mare sihastria se extinde pentru ca Bogdan cel Orb sa ridice între 1512-1517, o noua biserica, având hramul Sfântului Nicolae.
          Actuala manastire a fost fondata însa de Petru Rares, care a mutat sihastria cu trei kilometri mai spre munte. Constructia din zid este începuta la 10 mai 1542 si terminata în cursul aceluiasi an, ctitorii fiind însa episcopul Macarie si fratii Ioan si Teodor Bals, logofeti ai voievodului. Se pare însa ca la biserica s-a mai lucrat pâna în anul 1546. Una dintre turle foarte înalta a fost refacuta probabil în 1611-1617 când s-a adaugat si exonartexul (pridvorul). Pictura locasului a fost semnata de mesterul zugrav Stamatelos Kotronas din insula Zakinthos în anul 1554. Interiorul a fost repictat integral în secolul al XIX-lea. Unele sondaje au oferit însa speranta de a se putea regasi, cel putin partial, pictura de odinioara. Exteriorul, pictat si el, ca la majoritatea bisericilor din vremea lui Petru Rares, s-a conservat mai bine, în special pe fatada de sud. Lucrarea se distinge printr-un program novator. Astfel, pe peretele rasaritean al naosului si în partea centrala a absidei laterale, figureaza povestea Sfântului Antonie iar alaturi Scara lui Ioan Climax. În dreptul pronaosului apare Judecata de Apoi. În felul acesta se renunta la temele de actualitate social politica, accentul punându-se pe credintele monahale. Explicatia putea fi gasita în pierderea independentei fata de Poarta (1538). Întreaga lucrare a artistului se deosebeste însa de cea a mesterilor moldoveni prin tratarea fizionomiilor, a draperiilor, motivele de peisaj. Nuantele stilistice si iconografice sunt altele iar compozitia apare uneori fragmentata, lipsita de o conceptie unitara. Biserica însa are un farmec aparte, reproducând formele structurale si de plan ale bisericii Sfânta Cruce din Patrauti.
          La manastirea Râsca au trait în post si rugaciune o serie de asceti facatori de minuni, clarvazatori, sihastri ca Sfântul Ioan de la Râsca, episcopul Moldovei.
          Cu toate întreruperile dictate de vitregiile vremurilor, activitatea monahala de la Râsca a constituit un exemplu si un îndemn la credinta pentru cei care au ajuns pâna în acele locuri, pe care, apoi, nu le-au mai putut uita.