Sa nu va fie frica sa va puneti imaginatia la încercare, ajutati de artisti care debordeaza de fantezie! Asa ca acceptati la dejun o supa cu Turnul din Pisa drept ciolan afumat, ajutându-va cu o lingurita tip coloana dorica! Zburati spintecând vazduhul cu un balon din cochilie de vietate marina, nacela fiind un ciob de nava de pe timpul vikingilor!
Poate veti reusi sa va jucati de-a suprarealismul cu pictorul si graficianul rus Gennady Privedentsev (38 de ani, nascut la Krasnodar). Trecut prin mai multe scoli de instruire în arte frumoase, Gennady spune hâtru în CV-ul sau ca mai bine devenea KGB-ist decât pictor amator. El a izbutit pe deplin sa se afirme precum un profesionist al curentului dus la apogeu de Dalí, cu expozitii prin toata Europa si un stil inconfundabil.
Nu e deloc usor sa tai cu toporul în trunchiul manos al suprarealismului modern si sa sara aschii inteligente, amuzante si îmbietoare spre meditatie. Precum poetul care-si facea veacul metaforic prin bucatarie, inconfundabilul Emil Brumaru, „povestitorul” rus îsi alege recuzita din ustensilele mânuite de gospodine cu sort apretat si ne dovedeste ca imaginatia adevaratului artist nu are nici macar limite algebrice, întrucât navigarea prin irationalul îmblânzit este o proba a vocatiei de a sfida realitatea cu o inventivitate imagistica incredibila. Gennady pune farfuriile si furculitele sa se înroleze la un razboi tragi-comic, cu riscul ca întreaga vesela sa se faca zob – ca la petrecerile lui Zorba Grecul. Acelasi talentat suprarealist – din tara în care Gorbaciov a inventat atlasul pe chelie – pune ibricelor si samovarelor gât de curca beata si le face mai elastice decât o balerina de la teatrul Balsoi, cu ziduri duduind de melosul lebedelor lui Ceaikovski. Îndragostit cu regrete în suflet (probabil), Gennady inventeaza o cina romantica având drept actori un mascul-furculita si o femela-lingurita, trepidând de pofte carnale la flacara unei lumânari care troneaza într-o gura de pipa… Acesta este miraculosul basm pe care un mare pictor rus contemporan ni-l serveste drept recreatie spirituala.
Si cum inteligenta implica si simtul umorului, artistul ne plimba cu dexteritate prin lumea cunoscuta drept „natura moarta”, cu fructe si legume agonizând, aparent, în preajma unor obiecte menajere parca alese cu penseta de prin gospodarie. Numai ca totul prinde viata si chiar voiosie prin deformarile comice pe care autorul le face atentând la bunul simt comun. De o abilitate iesita din comun mi se pare a fi tomul de dimensiunile unei Biblii din care tâsneste un robinet de chiuveta deschis pentru a umple spatiul cu versete sau psalmi. În mijloc troneaza un orologiu cu fatada de gara de provincie, din care un bec îsi trage o energie molcoma, pierduta în timp. Alaturi zace un ceainic spart, cu un capac de melc de mare având o stampila în coada. Ce sa mai crezi?
Fratii Grimm, Andersen si Ispirescu parca ar trebui sa ia loc în banca, atenti la lectia de fantezie a lui Gennady Privedentsev. Când se copilareste un om serios, sclipirile de geniu metaforic se tin lant ca florile în ghirlanda si ne încânta, desi poate ca nu le patrundem prea adânc întelesul. Dar oare exista vreun tâlc, sunt compozitiile artistului o criptograma fara de cuvinte? Unul dintre alibiurile artei moderne se bazeaza pe logica de stadion: fiecare întelege ce vrea. Dar putini sunt autenticii suprarealisti care cu aparenta simplitate reusesc sa complice logica fireasca a lucrurilor, propunând o imagerie în care absurdul intra chiuind în hora cu banalul.
PAUL IOAN
Comentarii