Biserica Mavromol

           Municipiul Galati se poate mândri cu asezaminte religioase care, înca din secolul al XVII-lea au tesut în jurul lor adevarate legende, devenind în acelasi timp centrul unor activitati religioase si culturale.
           Acesta este si cazul bisericii Mavromol, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

           Municipiul Galati se poate mândri cu asezaminte religioase care, înca din secolul al XVII-lea au tesut în jurul lor adevarate legende, devenind în acelasi timp centrul unor activitati religioase si culturale.
           Acesta este si cazul bisericii Mavromol, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Locasul a fost înaltat de Gheorghe Duca în anul 1683, în timpul celei de a treia domnii, si terminat de Constantin Duca între 1700-1703. Ridicarea schitului s-a facut înainte ca Gheorghe Duca sa participe, alaturi de Serban Cantacuzino, la asaltul Vienei. Biserica a fost construita în amintirea alteia, ctitorita, dupa cât se pare, de familia domnitorului la Constantinopol si numita Mavromol, adica „Malul Negru”. Schitul galatean este închinat chiar acestei manastiri, dar dupa distrugerea ei de catre marele vizir Gin Ali Pasa, locasul devine metoc al Mitropoliei Moldovei. Biserica are forma de corabie cu doua turle si impresioneaza printr-o înfatisare exterioara austera, fara alte ornamente în afara unor ferestre prelungi si a doua brâie simple în registrul de sus. Liniile drepte ale constructiei se îmbina armonios cu cele rotunjite creând o imagine echilibrata.
           Trecerea timpului si vicisitudinile istoriei au marcat serios asezamântul care, în prima jumatate a secolului al XVIII-lea, fusese cea mai bogata dintre manastirile galatene. La 14 mai 1781 ajunsese într-o stare destul de proasta, dupa cum arata documentele vremii, stare din care este scoasa însa de multimea daniilor facute. În cea de a doua domnie, Grigore Ghica înfiinteaza, în 1765, în chiliile din jurul manastirii, o scoala elineasca pusa sub epitropia lui Nicolae Ventura, fost mare camaras, pârcalab de Galati, a unor importanti negustori din oras si a egumenului Antonie. În 1803 Alexandru Moruzi introduce aici ca obiect de studiu limba româna, stabilindu-se noi epitropii. Nu se stie exact când s-a încheiat activitatea acestei scoli despre care dupa 1821, când manastirea este incendiata, nu mai gasim nici o însemnare documentara.
           În 1841 asezamântul este aproape de darâmare, datorita nu numai vechimii ci si cutremurelor si, în 1858, încep serioase lucrari de renovare. Acestea dureaza câtiva ani si impun chiar amenajari interioare. Astfel este înlocuita catapeteasma de pânza cu una de lemn, adusa de la manastirea Sfântul Sava din Bucuresti.
           Pictata în fresca în 1974, biserica ramâne una dintre cele mai importante constructii de acest gen ale orasului, atât prin pozitia sa cât si prin rolul pe care l-a avut în promovarea limbii române. Nu se poate uita ca în chiliile sale au functionat primele scoli ale orasului, probându-se astfel importanta pe care biserica a avut-o în dezvoltarea culturii si mentinerea constiintei nationale.