Aflata in centrul Capitalei, in perimetrul cunoscut sub numele de Curtea Veche, Biserica Sfantul Anton este monument istoric si este considerata cea mai veche din oras.
A fost construita in timpul voievodului Mircea Ciobanul (1545-1553 si 1558-1559) si a avut initial hramul Buna Vestire. A trecut prin multe transformari, cele mai importante fiind cele facute de Stefan Cantacuzino in 1715 cand i s-a adaugat portalul de la intrare si peretele despartitor al femeilor de barbati din care doua coloane de piatra se mai vad si in zilele noastre incastrate in zidul bisericii.
Un document din 20 octombrie 1758 mentioneaza faptul ca domnitorul Constantin Mavrocordat a marit biserica prin adaugarea a doua paraclise care au fost daramate mai tarziu de arhitectii lui Gheorghe Bibescu si cei ai lui Barbu Stirbei (1842-1843; 1849-1856). Peste temeliile acestora au fost puse niste pavaje care marcheaza locurile respective.
La 23 martie 1847 un incendiu provoaca mari pagube bisericii dar lucrarile de restaurare si pictura refacuta in 1852 de profesorul Constantin Leca readuc asezamantul in circuitul religios. Tarnosirea este condusa de Mitropolitul Nifon, prilej cu care se adauga si hramul „Sfantul Antonie cel Mare” pe langa cel initial.
In 1914 incep alte lucrari de restaurare care sunt intrerupte in timpul Primului Razboi Mondial si executate intre 1928-1935 de arhitectul Horia Teodoru. In interior naosul si pronaosul formeaza o singura incapere iar trecerea intre cele doua incaperi se face printr-un arc dublu. Deasupra naosului se afla o bolta cilindrica unitara intrerupta de o turla in dreptul absidelor laterale.
Cu prilejul unor sapaturi de cercetare in pronaos au fost descoperite trei cavouri boltite dintre care se crede ca cel din dreapta apartine lui Mircea Ciobanul.
Biserica a fost pictata de trei ori. Din prima pictura in fresca se pastreaza fragmente in registrul superior al peretelui din sudul Prescomidiarului, din cea de a doua, realizata tot in fresca in timpul lui Stefan Cantacuzino exista portiuni pictate in nisele din stanga si din dreapta intrarii iar cea de a treia a fost executata de Constantin Leca in stil neoclasic. Catapeteasma din lemn aurit este opera sculptorului Babic si a fost montata la mijlocul secolului trecut.
Exteriorul se remarca prin decorarea fatadelor din fasii alternative de caramida aparenta si tencuiala. Biserica este construita dupa un plan triconc si nu are pridvor. Dupa cutremurul din 1977 s-au efectuat importante reparatii, s-au consolidat turla, clopotnita, treptele de la intrare si a fost restaurata pictura. De asemenea s-au zidit zece hote de zid pentru arderea lumanarilor.
Pictura a fost din nou restaurata in 1998. Biserica avand lungimea de 25 de metri si latimea de 9 metri, cu 14 metri la abside este inconjurata de o curte cu gard de fier pe soclu de zid.
IRINA STOICA
Comentarii