Privind fotografia lui Brancusi si avand operele sale bine aciuate in memoria afectiva, am senzatia ca, strangandu-i mana prieteneste, imi rupe degetele. Este senzatia de forta si tenacitate pe care ti-o inspira acest taran din Hobita, un talent de exceptie care a ajuns la esente prin simplitate asociata cu o gandire care facea universul sa ni se para mai mic, mai acceptabil, chiar palpabil. Plictisit de conventional, Brancusi inoveaza si creeaza o lume a simbolurilor care a captivat intelectualitatea artistica pariziana, care nu stia ca acest om viguros ducea oile la pascut in timp ce copiii de varsta lui se duceau la scoala.
A fost un baiat sarac, provenind dintr-o familie de tarani care tarziu si-au dat seama ce geniu crestea in ograda modesta, unde Nicolae si Maria Brancusi, parintii sai, munceau pe rupte pentru a pune mamaliga pe masa. Am o stare emotionala aparte atunci cand scriu despre Brancusi (1876-1957). Acest om simplu dus pe la scolile de meserii (din Craiova si Bucuresti) de oameni care i-au vazut primele sculpturi in lemn, a naucit pur si simplu crema Parisului cu ideile sale novatoare, pe care nici un sculptor avangardist nu indraznise sa le aduca la lumina. Imi staruie in minte un episod anecdotic din tineretea sa de pe malul Senei, cand a vrut sa expuna la Salonul parizian sculptura „Printesa X”.
Cucerise deja lumea colectionarilor cu „Muza dormind” si „Sarutul”. De data asta, in 1920 (avea patruzeci si patru de ani), opera era un falus de bronz. Maestrul spunea ca este un portret anonim. Scandalizati, proprietarii Salonului au scos falusul din expozitie, pe motiv de indecenta. Ulterior, s-a aflat ca „portretul” este al printesei Marie Bonaparte (stranepoata), care avea probleme sexuale si care apelase la Sigmund Freud pentru a avea „orgasme vaginale falice si nu artificiale stimulate”. Parea o gluma a maestrului, dar acesta mersese direct la esenta problemei oricarei femei…
Foarte multe exemplare din „Pasare in spatiu”, opera bazata pe ideea de tinerete numita „Pasarea maiastra” (traditia folclorica spunea ca aceasta ghiceste viitorul si vindeca orbii) au fost comandate de colectionari din New York (unde reputatia lui Brancusi ajunsese deja din primele decenii ale secolului XX). Un alt episod anecdotic s-a petrecut cu acest prilej. Vamesii americani nu au tinut seama de faptul ca au de-a face cu o opera de arta (nu erau obisnuiti cu asemenea reprezentari stilizate) si au taxat lucrarile la kilogram, pe baza materialului din care erau facute (bronz si marmura). A urmat un proces in urma caruia banii au fost recuperati.
Boema parisiana l-a acaparat si pe Brancusi. A fost amic si comesean cu Picasso, Ezra Pound, Man Ray, Marcel Duchamp. A fost alaturi de intelectualii romani din Parisul acelor vremuri, precum George Enescu, Theodor Pallady, Camil Ressu, Emil Cioran, Paul Celan, Traian Vuia. Indemanaticul Brancusi si-a construit singur un fonograf. Locuia intr-un atelier mobilat de el insusi in stil taranesc. Era oaza paradisiaca brancusiana unde vinul rosu si femeile curgeau ca lacrimile de fericire, iar tigarile scoteau fum ca o fabrica de vise. Se spune ca a avut si un copil din flori (baiat), pe care nu l-a recunoscut. Vorbe!
Brancusi citea mitologie si filosofie, ii iubea pe Platon si Lao-Tse si prefera, asemenea lor, esentialul in dauna efemerului… tineti minte: Brancusi s-a prefacut ca moare la 16 martie 1957, dar el continua sa adauge cate un romb Coloanei fara Sfarsit. Trupul sau a ajuns printre celebritatile din cimitirul Montparnasse. Nota: record la licitatie, lucrarea „Madame L.R.”, 37,2 milioane dolari, in februarie 2009. „Pasare in spatiu” se vanduse cu 27,5 milioane in 2005.
PAUL IOAN
Comentarii