Adevarat simbol al Europei, Dunarea nu este numai fluviul care strabate cel mai mare numar de tari ci si cel pe ale carui maluri se inalta cele mai multe capitale. Pana nu de mult erau trei. Se vorbea cu adevarata nostalgie despre frumusetea acestora: Viena, Budapesta, Belgrad. La inceputul anilor '90 li s-a adaugat o alta: Bratislava, capitala Slovaciei independente, cu nimic mai prejos decat suratele ei de la Dunare.
Se pare ca aici si nu in alta parte a scris Johann Strauss primele acorduri din faimosul sau vals „Dunarea albastra”. Stralucitor si impunator, orasul are un trecut pe care locuitorii il rememoreaza cu mandrie. Valea roditoare a Dunarii a atras oamenii din cele mai vechi timpuri. Pe aici au trecut celtii si romanii, iar in secolul al VI-lea slavii au intemeiat o mica asezare care s-a dezvoltat de-a lungul anilor.
De aceea la inceputul secolului al XI-lea regele Ungariei, Stefan I, ridica aici o fortareata de granita. De fapt acesta este secolul din care dateaza prima atestare documentara a orasului. In 1030 se bat monede cu inscriptia Breslava civitas (cetatea Bratislavei). Frumusetea Bratislavei, pozitia sa geostrategica, o impune fata de alte orase-cetati ale vremii, si in 1526, dupa batalia de la Mohacs, cand la 29 august armata ungara condusa de Ludovic al II-lea a fost invinsa de armata otomana condusa de Soliman Magnificul, regele Ungariei se retrage aici mutandu-si resedinta de la Buda.
Intre 1541-1784 Bratislava este capitala Regatului Ungar sub numele Poszony, in vremea Habsburgilor fiind denumita insa Presburg. Pana in 1830 la catedrala St. Martin de aici erau incoronati regii tarii si, dupa 1848, in timpul monarhiei austro-ungare orasul era condus de la Budapesta. De la mijlocul secolului al XIX-lea devine cel mai important oras al Slovaciei si in mod oficial capitala tarii dupa separarea Cehoslovaciei la 1 ianuarie 1993.
Aflata la numai 60 de kilometri de Viena, intre cele doua orase a existat o rivalitate prieteneasca. Bratislava devenise un loc preferat de odihna si petrecere a aristocratiei. Era faimoasa prin balurile si petrecerile sale, iar dragostea pentru muzica a locuitorilor se concretizeaza si astazi in festivalurile muzicale dintre care, cel mai cunoscut are loc in septembrie-octombrie. De fapt Bratislava, este locul unde s-a nascut compozitorul Nepomuk Hummel, fost elev al lui Mozart care pe nedrept a fost uitat de lumea muzicala si nu numai. Impreuna cu muzica au supravietuit prin vreme impunatoarele cladiri ale orasului.
Piata Mare, presarata de cafenele specifice orasului, este si locul unde se inalta vechea primarie, construita in secolul al XV-lea, transformata astazi in muzeu. Turnul acesteia ii da o maretie deosebita cu toate ca fatada sa pare una obisnuita.
In apropriere se afla Palatul Apponyi care gazduieste un muzeu al vitei de vie, Palatul Mirbach, construit in stil roccoco, si Palatul Primatului, resedinta a conducatorului religios al Ungariei. In acest palat exista o sala a oglinzilor, in care, la 26 decembrie 1805, a fost semnata pacea dupa batalia de la Austerlitz, pace care a redesenat harta Europei.
In umbra Catedralei Sfantul Martin, construita de franciscani si iezuiti se afla Monumentul Holocaustului ridicat in memoria celor 60.000 de evrei ucisi in timpul pogromului dar una dintre cele mai importante constructii ale orasului ramane Poarta Sf. Mihail prin care treceau regii la incoronare si Palatul Grassalkovic, resedinta a conducatorilor tarii. Universitatea, Academia, multimea scolilor dau un plus de frumusete orasului, care insa, mai presus de toate ramane o cetate a muzicii.
IRINA STOICA
Comentarii