Starea emotionala a unei femei atunci când realizeaza o scena mitologica în care apare nudul feminin este una speciala. Italianca Artemisia Gentileschi, fiica de pictor, este marele exemplu de adaptare la marea arta a secolului XVII.
Uriasa reprezentanta a barocului italian, Artemisia (1593-1656?) s-a nascut la Roma si a cunoscut faima unei „celebritati curioase” într-un veac în care femeile nu erau vazute decât în activitatile casnice si muncind doar în agricultura. Crescând în atelierul tatalui sau, Orazio, copila cu privirea atintita asupra pânzelor animate de talentul pictorilor a început ea însasi sa picteze de timpuriu. Si-a uimit parintele, care i-a dat primele notiuni si i-a stimulat talentul nativ, mult mai evident decât al fratelui ei.
Nici Orazio nu si-a închipuit cât de usor va patrunde Artemisia în lumea barbatilor artisti si cât de umiliti vor fi multi dintre ei, depasiti de meritele ei artistice. Evident, si Orazio lucra în spiritul „parintelui barocului italian” (Caravaggio), asa ca în toata cariera ei, Artemisia va ramâne fidela clarobscurului realist (nu idealist precum multi alti adepti ai barocului). În consecinta, suferinta si tristetea vor fi elemente nelipsite din arsenalul personajelor sale.
Înainte de a-si uimi contemporanii cu talentul sau, Artemisia a suferit o cumplita trauma. Unul dintre colaboratorii tatalui sau, Agostino Tassi, a violat-o pe când era adolescenta. Ulterior, el nu a vrut sa se însoare cu ea si atunci tatal fetei l-a dat în judecata. Cu acel prilej, Artemisia s-a comportat foarte curajos, l-a înfruntat direct pe agresor si chiar a fost torturata pentru a afla daca nu minte. A suportat „strivitorul de degete” si tribunalul l-a gasit vinovat pe Tassi…
Întâmplarea îi va afecta modalitatea de tratare a scenelor mitologice, din care nu vor lipsi suferinta si violenta duse la limite greu de suportat privitorului. Una dintre aceste scene exceptionale este „Judith decapitându-l pe Holofern”. Celebra scena o are drept eroina pe curajoasa evreica ucigându-l pe liderul cotropitorilor tarii sale. Ea s-a strecutat în cortul acestuia si a luat capul lui Holofern spre a-l arata soldatilor evrei pentru îmbarbatare… O atitudine curajoasa a avut si pictorita de excepte Artemisia Gentileschi, care s-a „strecurat” pe usa din fata în breasla barbatilor si a fost chiar prima femeie admisa în Academia di Arte del Diseg-no din Florenta. Gloria unei femei „neobisnuite” pentru acele vremuri a cucerit si Venetia si Florenta, ajungând si la Londra. Charles I al Angliei a rugat-o sa-i decoreze o resedinta.
Vom observa la Artemisia atât naturaletea nudurilor feminine, cât si forta pe care o emana personajele sale puse în situatii conflictuale. Din pacate, exemplul sau nu a putut fi urmat de nici o alta pictorita, cu toate ca Italia a avut în perioada barocului mai multe artiste de talent cautate de nobili si înaltul cler pentru executarea de fresce. Pe de alta parte, puterea sa de a înfrunta violatorul a devenit un simbol al miscarii feministe din secolul XX. Artemisia a murit de ciuma, la Napoli, spre vârsta de 60 de ani.
PAUL IOAN
Comentarii