Pictorul priveste admirativ femeia nuda din fata sa, pentru a-i imortaliza splendoarea fapturii. Evident, este un act firesc de creatie, asa cum putem contempla si in "Atelierul pictorului", celebra panza a lui Gustave Courbet. Dar nu cumva trebuie sa depunem un mare efort de "toleranta" pentru a accepta ca pictorul este de fapt… o pictorita? O artista plastica realizand nuduri sau seminuduri pare mai greu de imaginat, caci muza insasi picteaza o alta muza… Acesta a fost si cazul uneia dintre cele mai faimoase pictorite italiene, Artemisia Gentileschi (1593-1652), o geniala reprezentanta a barocului si a epigonilor lui Caravaggio.
Capricioasa si imprevizibila, natura a vrut ca dintre toti copiii artistului Orazio Gentileschi, tocmai unica sa fata, Artemisia, sa fie extrem de dotata la desen si pictura. "Sarmanul" tata nu a vrut s-o descurajeze si a initiat-o in tainele picturii – fata facuse o adevarata pasiune pentru contrastele tenebroase si teatralitatea caravaggesti. Dar parintele stia ca lumea artistilor este misogina si ca Artemisia nu ar fi fost admisa la nici o academie de arte frumoase. Si asa s-a si intamplat. Lumea barbatilor din Roma si Genova n-a acceptat-o, considerand-o doar o mofturoasa care vrea sa iasa neaparat in evidenta. Refuzul a fost dezastruos pentru viitoarea mare pictorita a barocului, deoarece profesorul particular angajat de tatal sau a fost cel care i-a distrus tineretea.
Istoricii italieni care s-au aplecat asupra biografiei Artemisiei (abia in secolul XX) au descoperit documente terifiante despre violul la care artista a fost supusa de catre pictorul toscan Agostino Tassi, mentorul sau. Acesta a incercat sa musamalizeze grava infractiune, promitandu-i ca o va lua de nevasta, desi era casatorit. Dar nu s-a tinut de cuvant si fata l-a adus in fata tribunalului papal de la Roma. Distrusa psihic, Artemisia a dat inca o data piept cu misoginismul epocii sale si agresorul a fost condamnat numai pentru ca se descoperise ca fusese si autorul unui incest si al unei tentative de omor contra sotiei… Violatorul frumoasei pictorite a fost condamnat doar la un an de inchisoare si exil. A fost momentul care a declansat o reactie de razbunare a artistei impotriva a tot ceea ce inseamna masculin.
Traumele sale au influentat ardoarea cu care Artemisia Gentileschi a ilustrat frumusetea femeii – in scene biblice si mitologice de mare forta -, dar pe care nu a vazut-o niciodata complet dezbracata, ci in nuduri foarte sensibile si discrete. Goliciunea absoluta ii repugna si artista voia doar sa provoace apetitul masculin pentru relieful apetisant al femeii.
Din fericire pentru memoria acestei eroine a artei barocului italian si european, una dintre panzele sale a facut si face si astazi obiectul unor dezbateri artistice si psihologice. Este vorba despre exceptionalul tablou "Taierea capului lui Holofern". Teatralitatea impusa de Caravaggio sensibilitatii sale explodeaza pur si simplu prin cinism. Dincolo de violenta extrema a cazului, Artemisia s-a straduit – cu succes – sa transmita ideea ca Judith il ucide pe Holofern fara nici cel mai mic regret, devenind impasibila ca un calau de profesie. Sangele rece cu care personajul decapiteaza un barbat avea sa fie o trista eticheta a vietii sale personale, ulterioare violului.
S-a casatorit, si-a parasit sotul, a avut si o fiica nelegitima si s-a decis sa-si creasca singura copiii. O personalitate puternica, aceasta Artemisia Gentileschi, cu nume predestinat frumosului.
PAUL IOAN
Comentarii