Se stie ca la inceputul carierei sale cel putin, marele Honore de Balzac a fost tracasat de tot felul de datorii si ca atare urmarit de creditori. Se spune ca faimoasa comedie „Mercadet” a fost traita de multe ori de autorul ei, inainte de a o scrie. La Paris s-a mutat de multe ori dintr-un loc in altul, avand cel putin 15 adrese. Dupa ce a incercat sa faca avere din comertul cu fructe exotice, si apoi chiar sa-si construiasca o resedinta eleganta, in cele din urma a trebuit sa-si gaseasca un adapost unde sa nu fie gasit de cei carora le datora bani. De aceea, in 1840, la 41 de ani, scriitorul a reusit sa se ascunda intr-o casa din Passy, unde s-a mutat impreuna cu menajera sa Louise Breugniot.
La vremea respectiva micul sat Passy, astazi o suburbie a Parisului, era socotit un loc elegant pentru cei care doreau sa se bucure de linistea rurala. Casa lui Balzac se ridica chiar in centrul catunului si scriitorul a locuit aici vreme de sapte ani. De fapt ocupa dependintele unei locuinte impunatoare construita la sfarsitul secolului al XVIII-la. Era un apartament de cinci camere la nivelul gradinii iar prozatorul isi luase numele de Monsieur de Breugnol. De aici prozatorul ajungea repede la bariera Passy continuandu-si cu usurinta drumul spre centrul Parisului.
In acelasi timp se putea bucura de gradina din care culegea liliac si primele violete pentru iubita sa, Contesa Eva Hanska. Curtea si gradina ii puneau la adapost „cuibul” cum isi numea el casa. Putini aveau acces aici. Doar prieteni intimi, ca Victor Hugo sau Théophile Gautier. Pentru a impiedica vizitele nedorite erau folosite diferite stratageme: menajera transformata intr-un adevarat cerber, incuietori duble la usi si chiar folosirea unor parole pe care numai cativa initiati le cunosteau. Pentru a fi primiti in casa acestia erau obligati sa rosteasca in fata menajerei propozitii ca: „Aduc dantele din Belgia” sau „A venit sezonul prunelor”. Numai traind intr-o asemenea izolare, lucrand mai ales noaptea, a putut crea cele mai cunoscute dintre capodoperele „Comediei umane”: „O afacere tenebroasa”, „Verisoara Bette”, „Varul Pons”, „Marirea si decaderea curtezanelor”.
Devenita muzeu literar, fosta casa a scriitorului cuprinde acum si alte camere si dependinte ocupate candva de ceilalti locatari. Muzeul prezinta amintiri personale ale lui Balzac, tablouri, gravuri, obiecte daruite de apropiatii sai, un mare numar de manuscrise. Vizitatorul poate admira celebrele portrete ale scriitorului realizate de David d’Angers, Dantan, Rodin sau Falguicre, picturi si stampe, documente privitoare la familia sa.
In vechea sufragerie, pe soba de faianta, se poate vedea cunoscuta sa cafetiera din care prozatorul sorbea bautura neagra ca un remediu impotriva somnului. O sala a muzeului este consacrata contesei Hanska, femeia cu care scriitorul se casatorise dupa 17 ani de corespondenta si sporadice intalniri. Desi vaduva din 1841, ea refuzase casatoria cu toate ca Balzac, incercase sa-i ofere un camin cat se poate de placut. Din 1847 cumparase o casa confortabila pe strada Fortuné adunand totodata si un pretios mobilier. Contesa pe care el o numea „steaua lui polara” acceptase oficializarea legaturii lor in secret in 1850, la 14 martie, cu numai cateva luni inainte de moartea scriitorului la 18 august. Multe obiecte din noua locuinta au fost aduse la muzeul din Passy.
Cateva piese importante ale colectiei evoca personajele „Comediei umane”. „Genealogia” acestora este prezentata pe un tablou lung de 6 metri care insa cuprinde numai 1000 de personaje din cele aproape 6000 ale ilustrei opere. Respectivul tablou este inconjurat de placute gravate, de notite cu impresii si statuete reprezentand protagonistii operei lui Balzac, o opera „mai impresonanta decat o catedrala” dupa cum au caracterizat-o criticii. Si aceasta opera a fost „construita” cu migala in casa din Passy.
Biblioteca scriitorului a devenit un centru de documentare iar cabinetul sau de lucru reamenajat in 1914, evoca cel mai bine viata si preocuparile lui. Muzeul organizeaza permanent expozitii menite a pune si mai mult in valoare uriasa opera balzaciana. Aceasta insa traieste mai ales prin personajele sale care au luat nastere aici, la adapostul gradinii cu flori, a vitei de vie, a tradafirilor si a teilor intr-o intimitate atat de indragita de creatorul lor.
IRINA STOICA
Comentarii