Fiecare dintre orasele Spaniei inseamna cantec si legenda, bucurie si suferinta, lumina care se rasfrange pe o adevarata istorie in piatra. Printre ele, Barcelona, capitala Cataloniei, pare un loc mirific in care cei mai de seama arhitecti ai lumii s-au intrecut in a pregati cu migala un fantastic decor de basm. Printre acesti creatori de frumos, Barcelona pare a fi dominata mai ales de Antonio Gaudí, realizatorul acelor case cu intrari de pestera, cu acoperisuri ondulate, cu cosuri smaltuite si sculptate indraznet.
Catedrala Sagrada Familia, Casa Mila, Casa Calvet sunt numai cateva dintre creatiile acestui artist inegalabil, carora trebuie sa li se adauge celebrul Parc Güell. Conceput ca un parc mai degraba privat, un adapost pentru locuinte elegante, parcul este deschis astazi publicului, incantat de apeducte, de pesteri, de bancile ondulate, de scarile elegante, de faimoasa tribuna si de la fel de faimoasa soparla de piatra. La intrarea in parc exista si cateva case, care faceau parte din proiectul lansat de Gaudí. Una dintre acestea apartinuse arhitectului si a fost transformata ulterior in muzeu.
Casa a fost construita intre 1903-1904 pentru a servi ca model de prezentare pentru eventualii cumparatori. In cele din urma Gaudí a cumparat-o el insusi in 1906. Este o vila tipic modernista, construita la marginea drumului principal de catre Francese Berenguer, primul asistent al lui Gaudí. Se inalta pe un teren inclinat si este inconjurata de o gradina terasata. Are un subsol si o pivnita pentru pastrarea alimentelor, trei etaje si un turn a carui flesa indrazneata prezinta o cruce si o girueta.
Cel de al doilea etaj este impodobit cu un elegant balcon de fier forjat si cosuri elaborate, amintind, prin forma lor, de niste bureti de padure. Cateva detalii, cum ar fi pergola, tradeaza interventia directa a lui Gaudí in timpul lucrarilor. Casa se numeste Torre rosa (Vila roz) culoare aleasa nu intamplator. Se stie ca Gaudí era nascut in Reus, oras a carui stema arborase un trandafir, motiv pentru care multe dintre femei se numeau Reus sau Rosita ca sora si nepoata arhitectului. Culoarea era de asemenea asociata cu Fecioara cu trandafiri si cu rozariul, specifice religiei catolice, Gaudí fiind devotat total bisericii. Cu toate acestea el impartasea si alte puncte de vedere ca ortodoxismul, alchimia si gnosticismul, asa cum a demonstrat Eduardo Rojo, cel mai bun cercetator al vietii arhitectului.
Gaudí s-a instalat in casa in 1906 impreuna cu tatal sau, nepoata sa Rosita si servitoarea Vicenta, fiind ajutat de calugaritele carmelite si de calugarii Sfantului Iosif. Rosita era o femeie plina de viata, in jur de 30 de ani, senzuala si pasionata, care primea musafirii tinand in maini buchete de flori ca Ofelia. Ea se simtea insa abandonata si a sfarsit prin a cadea prada alcoolismului. Gaudí avea un caracter dificil care se accentua in relatiile cu familia. Datorita atitudinii sale, adesea brutale, Rosita s-a confesat intr-o zi unei prietene spunand: „Niciodata nu m-as marita cu un geniu!” Ea a murit intr-o criza de delirium tremens intr-o zi de ianuarie 1912. Din ce in ce mai singur, fiind vizitat foarte rar de cate un prieten sau o ruda, care ramanea sa doarma la el, in loc sa aleaga un hotel scump, Gaudí a sfarsit prin a se instala pe santierul de la Sagrada Familia, la sfarsitul anului 1925. A murit intr-un accident de tramvai la 10 iunie 1926 si astfel a luat sfarsit una dintre cele mai creative vieti din istorie.
Casa a fost cumparata de societatea „Prietenii lui Gaudí” si a fost inaugurata ca muzeu in 1963. Sunt expuse aici mobile interesante, machete, amintiri ale arhitectului si ale prietenilor sai. Totul evoca uriasa personalitate a celui care, prin talentul si munca sa, a oferit Barcelonei un bine meritat prestigiu.
IRINA STOICA
Comentarii