Aflata in centrul Parisului, in apropierea Muzeului Carnavalet, Piata Vosges este unul dintre locurile cele mai incarcate de istorie. Henric al IV-lea a hotarat in 1605 sa amenajeze o piata inconjurata pe patru parti de cladiri cu arcade, construite dupa acelasi plan. El a incredintat realizarea acesteia lui Louis Métezeau si Piata a fost inaugurata in 1612. Statuia ecvestra lui Ludovic al XIII-lea, aflata in parcul central, a fost ridicata in 1639, daramata in timpul revolutiei din 1789 si reamplasata in 1818. Ansamblul este caracteristic arhitecturii secolului al XVII-lea: caramida rosie alternand cu piatra alba, fatade severe si acoperisuri inalte de ardezie neagra „a la Mansart” dupa numele arhitectului care le-a impus.
Intr-unul dintre aceste imobile, cumparate de printul de Rohan Guéménée, la cel de al doilea etaj, s-a mutat Victor Hugo in 1832. Scriitorul avea 30 de ani si era insotit de sotia sa, Adele Foucher, si cei patru copii ai lor: Leopoldine, Charles, François-Victor si Adele. Hugo era cunoscut in urma celebrei „batalii” de la „Hernani”, iar romanul „Nôtre-Dame de Paris” se bucurase de un succes rasunator.
In salonul cu ferestrele deschise spre deja celebra piata, se intalneau adesea personalitati stralucite ca Téophile Gautier, Alfred de Vigny, Lamartine, Sainte-Beuve, Alexandre Dumas, Prosper Mérimée, fratii Devéria, David d’Angers si multi altii. Aici a scris cateva dintre principalele sale opere: „Ruy Blas”, „Maria Tudor”, „Cantecele amurgului”, o mare parte din „Legendele veacurilor” si din romanul „Mizerabilii”. Acum a cunoscut-o pe Juliette Drouet, cea pe care o va iubi pana la sfarsitul vietii, a devenit academician, pair de Franta si deputat. Tot acum insa, viata ii este umbrita de pierderea fiicei sale, Leopoldine, moarta inecata la Villequier, la 19 ani, la doar sapte luni dupa casatorie.
Anul 1902, cel al centenarului nasterii lui Victor Hugo, este marcat de fondarea muzeului care poarta numele scriitorului, ca urmare a unei importante donatii facute orasului Paris de catre Paul Meurice. In zilele noastre, la mai bine de 150 de ani dupa plecarea precipitata a artistului in exil, apartamentul din Place de Vosges pare aproape neschimbat. Se stie ca in 1851, dupa lovitura de stat a lui Louis Bonaparte (viitorul Napoleon al III-lea) Hugo a fost nevoit sa plece in exil. Dupa cateva luni petrecute la Bruxelles si trei ani in Jersey, in 1855 a cumparat o casa la Gucrnesey datorita succesului pe care l-a avut cu „Contemplatiile”. Casa mare si alba, cu vedere spre ocean, cunoscuta sub numele „Haute-ville Hause”, a fost de asemenea transformata in muzeu dupa ce, in martie 1927, mostenitorii poetului au donat-o primariei din Paris.
In 1870 familia Hugo a revenit in capitala, in casa din Place de Vosges. Aici, din anticamera care evoca familia si copilaria scriitorului pana in dormitorul in care a murit se trece prin salonul rosu, unde se afla, printre vase chinezesti, oglinzi aurite, un portret al generalului Hugo, tatal artistului si multe alte obiecte de colectie, delicate portrete ale Leopoldinei, realizate de doamna Hugo. Mai sunt aici multe obiecte care au apartinut tinerei moarte in imprejurari atat de tragice si cateva desene facute de Victor Hugo insusi.
Salonul chinezesc se distinge prin panouri uriase de lemn, figurine naive si console. Totul reconstituie camera Juliettei Druet, pe care o realizase artistul amator de antichitati si lucruri de arta. Sufrageria este de inspiratie medievala si totul evoca cele trei mari etape din viata artistului inainte de exil, in timpul acestuia si dupa exil. Pe langa expozitiile permanente, de o exceptionala bogatie, se deschid in fiecare an si expozitii temporare, casa muzeu colaborand cu prestigioase institutii de acest fel cum sunt Luvru, Orsei, Muzeul Rodin, Biblioteca Nationala si altele.
IRINA STOICA
Comentarii