Cunoscut in intreaga lume pentru golfurile sale de o frumusete unica, pentru climatul bland si cantecele de dragoste, orasul Neapole este in acelasi timp un adevarat muzeu in aer liber, castelele, bisericile, piatetele si galeriile acoperite fiind adevarate capodopere. Una dintre mandriile arhitecturale ale orasului este Maschio Angioino, o cladire incarcata de istorie. Cunoscuta sub numele „Castel Nuovo”, impunatoarea fortareata a fost construita ca inchisoare, in jurul anului 1280 de catre Angevini. In secolul al XV-lea aragonezii modifica total cladirea schimbandu-i si destinatia.
Restaurata cu multa seriozitate in primii ani ai secolului trecut, ea si-a reluat aerul auster pe care l-a avut initial, arhitectii eliminand mult din incarcatura decoratiilor ulterioare secolului al XV-lea. Castelul a fost primul sediu al Curtii din Anjou, apoi al Curtii Aragoneze si apoi a fost desemnat ca locuinta pentru viceregele spaniol. Constructia impresioneaza mai ales prin turnurile mari, cilindrice, prin zidurile masive si prin aerul sau auster.
Intrarea in aceasta fortareata inexpugnabila constrasteaza cu severitatea zidurilor. A fost inaltata in 1443 la dorinta lui Alfonso I si reprezinta un impunator arc de triumf. Este decorat cu firide si basoreliefuri, executate de sculptori din mai multe orase europene. Aceasta intrare imprumuta constructiei un aer mai primitor, mai prietenesc, umanizand intr-un anume fel severitatea batranului castel. In interior, de un interes deosebit se bucura Capela Palatina sau Capela Sfintei Barbara si vestita Sala a Baronilor. Peretii incaperilor sunt decorati cu fresce din secolul al XIV-lea, admirabil intretinute. Alaturi de acestea au fost expuse opere de Mattia Preti, Solimena, Vincenzo Gemito si Caracciolo. Toate sunt adapostite acum in Muzeo Civico al Castelului Nuovo. De fapt muzeul este acum principala institutie gazduita de Castelul aflat nu departe de tarmul marii, in unul dintre cele mai pitoresti golfuri.
In muzeu este expusa si poarta de bronz, realizata de Guglielmo Monaco, in 1475. In registrul inferior al intrarii, in partea stanga este incastrata o ghiulea de tun. Acest element vorbeste mai bine decat orice despre luptele care s-au dat in jurul vestitului castel. Prin maretia si eleganta sa, face o serioasa concurenta altor constructii vestite din oras, cum ar fi San Elmo, construit in aceeasi perioada sau Palazzu Real. Toate au fost obligate sa infrunte vitregiile istoriei si au ramas neclintite trecand prin anii cei mai tulburi.
Dintre acestea Castelul San Elmo este si el o importanta fortareata, ridicata in Orasul de Jos, pentru a putea observa orice dusman care s-ar fi aratat la orizont. Construit tot de Angevini, in prima jumatate a secolului al XIV-lea, era considerat unul dintre cele mai importante puncte strategice ale orasului. Forma de stea se datoreaza modificarilor executate in timpul ocupatiei aragoneze, respectiv de catre viceregele Pedro de Toledo. Numit initial Belforte a slujit si ca inchisoare militara, pana cand a fost oferit pentru folosirea sa in scopuri civile.
Castelul adaposteste si Biserica San Elmo si Capela Mariei Pilar. De pe terasa impunatoarei constructii ti se ofera o splendida panorama a orasului. De aici poti admira mai bine si vestita Maschio Angioino cu tot ce are ea mai impunator si este ascuns privitorului din afara zidurilor. Cu turnurile crenelate si drumul de straja de deasupra, constructia priveste spre Vezuviu la fel de solemna si tacuta, cu steagurile falfaind in vant.
IRINA STOICA
Comentarii