In una dintre cele mai renumite regiuni ale Frantei, pe Valea Loirei, nu departe de Angers, pe terenurile cunoscute in zilele noastre sub numele Brissac, se inaltau odinioara numeroase mori. Numele acestor locuri vine de la porecla unui morar din vremurile carolingiene. Se povesteste astfel ca acesta avea obiceiul sa faca o gaura in fiecare sac al clientilor si sa adune faina care curgea pe podea. De aici porecla „Brecke-sac” (Spartura in sac) devenita apoi Brissac. Foulques Nerra, conte de Anjou, a fost cel care a ridicat aici castelul fortareata, proprietarii acestuia fiind pâna in 1434 oameni de arme. In cele din urma castelul a fost achizitionat de Pierre de Brézé, personaj atasat curtii regale, ministru sub Carol al VII-lea si Ludovic al XI-lea.
Castelul a fost supus unor serioase lucrari de restaurare, dar in zilele noastre numai cele doua turnuri cu metereze, aflate in colturi, mai amintesc respectiva perioada. In 1502 (sau 1492 dupa unele surse) castelul si imprejurimile au fost cumparate de Réné de Cossé. Se spune, ca ultimul proprietar, Jacques de Brézé, se grabise sa vânda castelul dupa ce o ucisese pe sotia sa, Charlotte, impreuna cu amantul ei. Aceeasi legenda povesteste ca fantoma castelanei bântuie salile chiar si in zilele noastre.
Razboaiele religioase au adus mari stricaciuni castelului, care, in 1614, a fost transformat aproape cu totul de catre Carol al II-lea de Cossé, duce de Brissac, Maresal de Franta. Acesta a solicitat sprijinul celebrului arhitect Jacques Corbineau, care a proiectat un edificiu grandios, urmând sa fie unic in epoca. Erau prevazute sapte etaje, o inaltime neobisnuita pentru inceputul secolului al XVII-lea. Lucrarile au avut in vedere partea centrala, fara ca turnurile sa fie atinse.
Proprietarul a intrat insa mai activ in viata politica, neglijând, in parte, constructia care, la moartea sa, in 1621, nu era terminata. Castelul nu atinsese inaltimea dorita, dar i s-a confectionat repede un acoperis punându-se astfel capat lucrarilor. Edificiul este in mod vizibil influentat de Renasterea italiana, ca si alte castele de pe Valea Loirei. Fatadele orienta-le si nordice privesc spre micul oras Brissac si spre parcul Aubence din apropiere. Acoperisul de ardezie este perforat de cosuri inalte iar ferestrele au timpane (suprafetele de deasupra) rotunde sau triunghiulare, frumos ornamentate.
In acest castel la 12 august 1620 a avut loc una dintre numeroasele reconcilieri intre Ludovic al XIII-lea si mama sa, Maria de Medicis, vaduva lui Henric al IV-lea, cea care ridicase trupe armate impotriva fiului ei. Cu aceasta ocazie au avut loc mari manifestari populare de bucurie, organizate de contele Cossé-Brissac. Impacarea propriu-zisa a fost marcata de marea intâlnire din Camera Judithei, intâlnire efectuata, in prezenta celor mai inalti demnitari, clerici, militari si civili, dupa infrângerea trupelor rebele la Ponts-de-Cé.
In secolele urmatoare castelul a ramas in posesia familiei Cossé-Brissac, una dintre cele mai ilustre familii franceze. Printre membrii ei s-au numarat: patru maresali de Franta, un comandant de artilerie, cinci guvernatori ai Parisului si numerosi alti oameni de stat. Apartamentele sunt impodobite cu statui, platformele sunt minunat pictate, mobilierul este deosebit de pretios.
Pe lânga minunatele tapiserii din Camera Judithei, trebuie admirate semineul din Camera Corpului de garda, scara stil Ludovic al XIII-lea, care coboara in sufragerie, portretele semnate de pictori ilustri si basoreliefurile din capela din vecinatate semnate de David d’Auger, un sculptor local, activ in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Desi un castel considerat „de data recenta”, Brissac este la fel de incarcat de frumusete si istorie ca si celelalte castele de pe Valea Loirei.
IRINA STOICA
Comentarii