Dominand centrul vechi al Lisabonei, ridicat in cel mai inalt punct al orasului, aflat in varful unei pante abrupte din cartierul Alfama, Castelul São Jorge constituie una dintre cele mai vechi marturii in piatra ale unei istorii neintrerupte. Evocand magie si mit, este simbolul unui oras despre care legenda spune ca a fost intemeiat de insusi Ulise care, intors din Razboiul Troian, se indrepta spre casa lui Ithaca, actualul Cadiz, in apropiere de Gibraltar. Resedinta temporara a regelui care s-a oprit la gura fluviului Tagus ar fi fost chiar castelul de pe colina. In afara legendei, sapaturile arheologice au descoperit urmele unor asezari umane in zona, datand din secolul al VI-lea i.Hr. Se pare ca cea mai veche parte a castelului dateaza chiar din aceasta perioada in vreme ce o alta parte se considera a apartine fortaretei ridicata in jurul anului 48 i.Hr. cand Lisabona a devenit municipiu roman.
Dealul a fost folosit pe rand ca un punct de aparare de triburile celtice, de fenicieni, greci, cartaginezi, romani, vizigoti si, in cele din urma de populatia maura. Musulmanii au reconstruit fortareata in secolul al X-lea dar, in timpul Celei de a Doua Cruciade, in cadrul Reconquistei crestine, in anul 1147, a fost cucerita de regele Alfonso Henriques, primul rege al Portugaliei, ajutat de cavalerii englezi. De aceea castelul a fost inchinat Sfantului Gheorghe, cel mai popular Sfant din Anglia, pe care legendele hagiografice il prezinta ca pe un distrugator de dragoni si salvator de fecioare. Una dintre porti are numele unui cavaler portughez, Martim Moniz. Legenda spune ca, in timpul asediului, tanarul luptator a observat ca o poarta este intredeschisa. Pentru a nu mai putea fi inchisa de mauri, el s-a aruncat in deschiderea portii si, sacrificandu-si viata, a permis celorlalti luptatori sa forteze intrarea.
Castelul a fost folosit ca resedinta regala pana in 1511, cand regele Manuel I a ridicat un palat mai luxos in Terreiro de Paco. Batranul castel a fost folosit apoi ca teatru, inchisoare, arsenal. In 1910 a fost declarat monument national si dupa restaurarile din 1938, in 1947 o statuie de bronz a regelui Alfonso Henriques a fost montata pe esplanada decorata si cu vechi tunuri capturate in lupte. Statuia este o copie dupa o lucrare din secolul al XIX-lea, realizata de romanticul sculptor Antonio Soares dos Reis. Complexul este inconjurat de ziduri si contine si cateva cladiri auxiliare. Castelul medieval se afla in partea de nord-vest a citadelei si a fost conceput atat ca loc de aparare cat si de refugiu. Are o forma rectangulara si zece turnuri. Un zid impunator prezinta, o poarta de intrare care imparte incinta in doua parti egale. O serie de scari permit vizitatorilor sa urce pe ziduri si in turnuri de unde li se ofera o splendida vedere asupra orasului.
Unul dintre turnuri se numeste chiar turnul lui Ulise si pastreaza arhivele castelului. Acum, aici a fost instalat un periscop care permite vizitatorilor o vedere mai buna asupra imprejurimilor. In afara zidurilor principale, exista si unul mai jos, cu barbacane, protejand castelul de eventuale atacuri. Partial, acolo unde dealul nu este foarte abrupt, exista si un sant de aparare, care, candva era umplut cu apa. In apropierea castelului, in partea de est, poate fi vizitat Muzeul de Marionete expunand o colectie de papusi reprezentand persoane si personalitati din secolele XVII-XVIII. Exista aici marionete infatisand regi, bufoni, printese, diavoli si figuri satirice care la fiecare sfarsit de saptamana apar in spectacole desfasurate pe o mica scena, reinviind legendele si istoria castelului si a intregului oras.
IRINA STOICA
Comentarii