Acesta este unul dintre cele mai prestigioase orase, dedicate artei si culturii din Franta si in egalmasura un loc incarcat de simboluri religioase. Un asemenea centru de pelerinaj cunoscut in intreaga tara este Catedrala Mantuitorului, sediul arhiepiscopiei din Aix, considerata monument national. Construita vreme de secole, este inaltata pe un loc considerat sacru de mii de ani. Initial aici a existat un templu pagan preroman. Pe locul acestuia s-a ridicat apoi un templu roman iar in cele din urma acesta a fost inlocuit cu actuala biserica crestina, romano-catolica.
Conform legendei, biserica, aflata odinioara pe Via Aurelia, a fost fondata de Sfantul Maximus din Aix care a sosit in Provence din Palestina, impreuna cu Maria Magdalena, pe o barca apartinand lui Lazarus. Sfantul Maximus a construit aici o capela inchinata Mantitorului. Documentele atesta insa ridicarea constructiei in jurul anului 500 de catre episcopul Basilius, sub a carui conducere s-au inaltat atat un grup de cladiri episcopale cat si capela din varful Forumului roman, capela cu baptiseriu si cateva alte incaperi. Constructia a fost distrusa in secolele al VIII-lea si al IX-lea in timpul invaziilor sarazine.
La inceputul secolului al XII-lea a fost ridicata o noua biserica avand o singura nava, cu trei capele laterale, inchinata Sfantei Fecioare. Intre anii 1165-1177 a fost realizata a doua nava dedicata Sfantului Maximus iar restul constructiei a fost refacut si a devenit oratoriul Mantuitorului. Constructia a continuat cu transeptul si incetul cu incetul vechea biserica in stil romanesc a fost transformata intr-o catedrala gotica. Lucrarile, intrerupte de epidemia de ciuma (Moartea neagra) si de Razboiul de 100 de Ani, au durat pana in 1472, fatada fiind realizata mai tarziu cu ultimele statui amplasate intre 1512-1513.
De fapt actuala catedrala inchinata Mantuitorului este un edificiu in care stilurile se amesteca evocandu-se astfel perioadele in care a fost construita. Fatada a fost impodobita cu statui de sfinti, profeti si heruvimi, create de Jean Mone intre 1512-1513, de Jacotin Paproche in 1484 si de scena Sfantului Mihail omorand dragonul, realizata de Jean Paumier in 1507. Portalul gotic flamboyant a avut mult de suferit in timpul Revolutiei cand au fost mutilate multe dintre statui dar au fost salvate admirabilele vitralii din 1510, opera a lui Jean Guiramard.
Usile sculptate sunt adevarate capodopere, lucrarile reprezentand atat profeti cat si motive pagane cum ar fi sibilele care erau venerate de crestinii medievali, considerandu-se ca acestea au prorocit, Nasterea si Patimile lui Iisus. Totul este inconjurat de ghirlande de frunze de stejar si vita de vie cu struguri, alaturi de imaginile unor animale fantastice printre care un basilic, simbolizand lupta intre bine si rau. Remarcabile sunt tripticul reprezentand-o in centru pe Sfanta Fecioara cu Pruncul dar si alte picturi infatisand Rastignirea, Cina cea de Taina, Neincrederea Sfantului Toma, toate semnate de pictori vestiti in epoca.
Altarul inalt a fost terminat abia in secolul al XIX-lea, in stil Empire, si este decorat cu ingeri din lemn aurit. Orga a fost construita in a doua jumatate a secolului al XIX-lea pe la 1855 inlocuind-o pe cea veche si a fost reconditionata in 1867 si 1985. In secolul al XIX-lea a fost adus in Catedrala si Altarul familiei Aygosi, plasat initial in Biserica apartinand calugaritelor carmelite. Este o veritabila opera de arta impodobita cu sculpturi in piatra si lemn. Alaturi de Catedrala se afla Palatul Episcopal, intre ele fiind construita o minunata curte interioara impodobita cu coloane decorate cu semne din Vechiul si Noul Testament. Coloanele sustin arcuri de piatra, iar stalpul din coltul de sud-est prezinta o statuie impresionanta a Sfantului Petru.
IRINA STOICA
Comentarii