Albrecht Dürer (1471-1528) este unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai Renasterii germane si, in general, cel mai important creator de gravuri din intreaga Europa. Talentul sau genial in arta prelucrarii lemnului si cuprului a fost dublat de o maiestrie iesita din comun in ceea ce priveste desenul si pictura. Dürer fiind si un teoretician apreciat al principiilor artelor plastice. Unul dintre cele mai edificatoare aspecte ale operei lui Dürer – contemporan cu Rafael, Giovanni Bellini si Leonardo da Vinci, pe care i-a intalnit in vizitele sale in Italia – il reprezinta „misterul tenebros” al principalelor sale capodopere, care i-au adus faima europeana inca din tinerete.
Cele trei compozitii care au uluit lumea artistica a veacului XVI sunt gravurile „Cavalerul, Moartea si Demonul”, „Sfantul Jerome in camera de lucru” si „Melancolia I”, toate realizate in anii 1513-514. Inainte de a intra in profunzimea acestor lucrari epocale, prima impresie pe care o lasa privitorului poate fi definita ca o „amintire din zona crepusculara”. Capacitatea exceptionala a lui Dürer consta tocmai in modul cum realizeaza, pe baza unor teme misterioase, ezoterice, o atmosfera „groaza bine temperata” si de invitatie la reflectie intr-o lume de cosmar.
„Cavalerul, Moartea si Demonul” este capodopera in stilul gotic al Nordului care a provocat cele mai multe interpretari artistice, religioase si chiar psihiatrice. Cele trei personaje sunt inspirate – spun ei mai multi comentatori – din lucrarea „Manualul soldatului crestin” a lui Erasmus din Rotterdam (1503) si din psalmul 23: „Voi trece prin valea umbrelor mortii, fara frica de diavol”. In pofida bogatiei de detalii, elementele gravurii se intrepatrund fara a lasa spatii libere. Insasi aceasta aglomerare creeaza tensiune, iar cavalerul crestin, purtand o armura completa, este simbolul fidelitatii fata de credinta. Personajul Moartea ii arata amenintator o clepsidra, semn al vietii efemere, iar demonul are cap de porc si un corn exagerat de mare. Din infricosatoarea scena – din care nu lipseste un craniu plasat in prim-plan – reiese atat victoria credintei in fata slabiciunilor vietii si a mortii, dar si, in mod paradoxal, resemnarea cavalerului care trece de aceste obstacole privind in pamant. Lipseste tocmai bucuria triumfului, fapt care a generat atatea controverse.
A doua mare capodopera a lui Dürer este dedicata Sf. Jerome (mort in anul 420), Doctor al Bisericii si traducatorul Bibliei evreiesti (Vechiul Testament) in latina populara („Vulgata”). Contrastele se lovesc si aici: un crucifix este alaturat unui craniu, iar in plan apropiat se afla un caine (semn al loialitatii) si un leu. Este o aluzie la perioada ascetica a sfantului, cand legenda spune ca a scos un spin din laba felinei, care apoi i-a devenit devotat.
„Melancolia”, a treia capodopera, are drept personaj principal o femeie ingandurata, careia i se alatura o multitudine de simboluri care lasa loc interpretarilor: un inger (credinta), un cub si o sfera (perfectiunea), o balanta (cumpatarea), un clopot (revelatia) etc. La orizont sunt punctul si curcubeul (divinitatea)… Fata de aceste teme cu mare incarcatura metafizica, Dürer parca s-a jucat realizand o alta gravura celebra, „Cele patru vrajitoare”, in care femeile corpolente (caricaturizate) aduc aminte de „Cele trei Gratii” ale lui Rubens si par mai degraba trei personaje uitate intr-un bordel, caci autorul pune si inscriptia „Dumnezeu interzice”.
PAUL IOAN
Comentarii