Numele lui Rembrandt este un simbol al Epocii de aur olandeze, un reper al monumentalitatii picturii universale. De data aceasta vom surprinde la marele maestru un aspect ludic, o oaza de ironie care-l detaseaza pret de o clipa de sobrietatea cu care ne-a obisnuit. Rembrandt stie sa fie si vesel, chiar poznas si faptul ca ne surprinde cu zambetul sau il umanizeaza si mai mult pe geniul din Leiden.
Era anul 1637 si maestrul avea 31 de ani. In acele vremuri, tema parabolei biblice a „fiului risipitor” (care apare in Evanghelia dupa Luca) era frecventa in mediul protestant in care traia Rembrandt. Numai ca pictorul se decide sa compuna o varianta proprie a fiului care-si dezamageste cumplit tatal, plecand de acasa si pierzandu-si toata averea primita de la parinte. In controversata panza „Fiul risipitor la bordel”, maestrul se infatiseaza pe sine in rolul de fiu risipitor, alaturi de o prostituata a stabilimentului care, culmea!, nu este alta decat sotia sa Saskia (se casatorisera de trei ani), cu sase ani mai tanara. Este compozitia in care pictorul zambeste cu larghete si ridica un pahar de vin, lucru rar pentru seriozitatea autoportretelor sale.
Faptul ca din toata parabola biblica maestrul a ales tocmai aspectul de desfrau al fiului risipitor este sugestiva pentru starea de spirit a marelui pictor – care deja incepuse sa aiba un mare succes al vanzarilor. Rembrandt in-sa nu intrase in panta aceea a seriozitatii si gravitatii scenelor compuse in clar-obscur. Caci Rembrandt s-a transformat intr-un melancolic trist si fara chef de zambete dupa moartea prematura a mai multor copii nascuti de Saskia.
Si iata ca vine replica fiului risipitor peste aproximativ trei decenii, pe care maestrul o intituleaza „Intoarcerea fiului risipitor”. Este o capodopera dupa opinia majoritatii criticilor si reflecta cu fidelitate parabola biblica. Niciun zvon de veselie la cainta fiului plecat de acasa, caci tatal il considera „mort si reinviat” – spre disperarea fratelui mai mare, care-si slujise parintele cu devotament. Talcul acestei panze (care acum poate fi admirata la Ermitaj) este emotionant: fratele cel mare si cel cuminte nu va intelege atitudinea tatalui decat atunci cand va deveni si el tata…
Am dorit sa ii scoatem in evidenta pe „cei doi fii risipitori” ai lui Rembrandt pentru a reaminti publicului iubitor de arta ca profunzimea uriasului artist a fost una reala si nu de convenienta. Si mai ales sa confirmam faptul ca nu numai „Lectia de anatomie a dr. Nicolaes Tulp” (titlul complet) si „Rondul de noapte” il definesc pe geniul din Leiden. Cele doua variante ale fiului risipitor pun in prim-plan intelepciunea artistului care stie sa-si aleaga temele puse in opera, inca din tinerete.
Pe de alta parte, sobrul si decentul si mereu tristul Rembrandt – asa cum se caracterizeaza singur in autoportrete – are o viata sentimentala plina de meandre, dar viziunea lui artistica asupra femeii este aceeasi ca si a lui Rubens: imperfectiunea si realismul sunt dominante, desi asta le face mai putin atragatoare. Rembrandt, un sentimental de geniu, corigent la „anatomia iubirii”.
PAUL IOAN
Comentarii