C.I.A. si sfârsitul U.R.S.S.

          Serviciile secrete si politica! Iata un subiect palpitant de investigare istorico-documentara. Iata, in acest sens, o pagina din „dosarul” apusului regimurilor comuniste, reprodusa in exclusivitate, din lucrarea „Servicii secrete straine” vol.

          Serviciile secrete si politica! Iata un subiect palpitant de investigare istorico-documentara. Iata, in acest sens, o pagina din „dosarul” apusului regimurilor comuniste, reprodusa in exclusivitate, din lucrarea „Servicii secrete straine” vol. II, autori: M. Ureche si A. Rogojan, Ed. PACO, 2000 (A.H.)
          
          Dosarul polonez
          
           William Colby director la C.I.A. în Administratia Reagan, a fost unul dintre principalii arhitecti ai prãbusirii U.R.S.S. prin diplomatie ascunsã si operatiuni secrete. O primã directie de actiune a constituit-o acordarea unui considerabil sprijin financiar, pe linie de informatii si logistic pentru miscarea „Solidartatea din Polonia”, ca principalã formã de opozitie nãscutã în blocul estic. Imediat dupã instituirea legii martiale în Polonia, Consiliul Securitãtii Nationale a decis ca C.I.A. prin Departamentul de Operatii sã treacã la sanctiuni economice atât împotriva Poloniei cât si a U.R.S.S., prin care sã se reducã drastic câstigurile valutare si sã se realizeze dezinformarea si sabotajul tehnologic, cu scopul explicit de a se grãbi colapsul economic.
           Polonia a devenit victima unor drastice sanctiuni economice, care au dus la o scãdere a schimburilor comerciale de la 12 miliarde de dolari în 1980 la 1 miliard în 1986. La începutul anului 1982 s-a hotãrât aducerea Poloniei în stare de insolvabilitate, iar în 1984, cu prilejul unui seminar ce a avut loc la sediul C.I.A., aproape 200 de mari corporatii americane au oferit acoperire unor agenti, care sã actioneze ca „oameni de afaceri”. Bisericii i-a revenit rolul de a modela astfel societatea polonezã, încât sã nu fie posibilã o invazie sovieticã.
           Vernon Walters, fost director adjunct al C.I.A. s-a întâlnit de peste 10 ori cu Papa, asigurând legãturile acestuia cu presedintele Reagan. Cu trei sãptãmâni înainte de întâlnirea presedintelui Reagan cu Papa, pe linia Consiliului Securitãtii Nationale a fost semnatã directiva secretã (N.S.C.D. nr.32) care autoriza o serie de mãsuri economice, diplomatice si clandestine în vederea neutralizãrii eforturilor U.R.S.S. de mentinere a controlului asupra Europei de Rãsãrit.
           În acest context, Administratia Reagan a actionat si pentru torpilarea planului U.R.S.S. de a construi un mare gazoduct pentru livrarea de gaze naturale cãtre tãrile occidentale, punând sub embargou livrãrile de instalatii necesare construirii magistralei de transport. Concomitent, S.U.A. a determinat cu anticipatie efectele scontate de Moscova prin construirea gazoductului, care nu s-a mai putut realiza decât la dimensiuni reduse. Multe firme occidentale, partenere ale U.R.S.S. , erau creatii fictive ale C.I.A., care au vândut tehnologii sau instalatii gresite, ceea ce a îngreunat lucrãrile si a sporit considerabil costurile altor investitii importante ale U.R.S.S.
          
          C.I.A. în Afganistan si Arabia Sauditã – lovituri prin ricoseu contra U.R.S.S.
          
           Între mai multe lucrãri apãrute în anii ’90 referitoare la operatiunile clandestine ale C.I.A., Peter Schweizer în „Victory”, subintitulatã „Strategia secretã a Administratiei Reagan care a grãbit colapsul Uniunii Sovietice”, subliniazã rolul pe care Agentia l-a avut în sprijinirea financiarã si militarã a opozitiei din Afganistan, cu scopul de a implica U.R.S.S. în rãzboi. Serviciile secrete pakistaneze, care conduceau organizatiile islamice înarmate si le controlau, au propus ca puscasi de elitã sã ucidã functionari sovietici, civili si militari din Afganistan. Directorul C.I.A. ar fi gãsit bunã aceastã propunere, în pofida sfaturilor consilierilor sãi juridici care i-au explicat cã în acest fel se comit acte teroriste. Drept urmare, mujahedinii au fost dotati atât cu pusti speciale pentru trãgãtori lunetisti, cât si cu mini rachete sol-aer „Stinger”. Cu acestea, mujahedinii pregãtiti de instructori americani au doborât avioane nu numai pe teritoriul Afganistanului si în republicile sovietice musulmane. C.I.A. a pregãtit în taberele din Pakistan mii de afgani instruindu-i cum sã distrugã fabrici, drumuri si poduri, cãi ferate si alte obiective. Pentru ca Pakistanul sã sprijine frontul antisovietic din Afganistan, S.U.A. l-au ajutat pe generalul Zia Ul Hak sã se mentinã la putere, prin înlãturarea premierului Zulfikar Ali Bhuto, care, desi câstigase democratic alegerile, a fost executat. În Arabia Sauditã, S.U.A., prin C.I.A., au tolerat si încurajat regimul totalitarist al familiei regale din aceleasi considerente, dar sub o altã motivatie si anume cã resursele petroliere saudite erau principala armã de care Washington-ul nu se putea lipsi în confruntarea cu Moscova. Impunându-se Arabiei Saudite reducerea pretului petrolului de la 30 la 12 dolari barilul, în schimbul unor livrãri considerabile de tehnicã militarã modernã cu toatã opozitia Israelului si a Congresului S.U.A., U.R.S.S. a pierdut anual, dupã 1985, deci dupã venirea lui Gorbaciov la putere, circa 10 miliarde de dolari.
          
          Cazul Evgheni Primakov
          
           Destituirea lui Evgheni Primakov a fost rezultatul unei scurte, dar extrem de operative actiuni speciale coordonatã de vicepresedintele S.U.A., Al Gore cu sprijinul serviciilor secrete americane si britanice. Dupã ce Al Gore l-a impus pe omul sãu de la Moscova, Victor Cernomîrdin ca negociator între Belgrad si NATO, obiectivul intoxicãrii lui Milosevici a fost sistematic torpilat de Primakov. Al Gore a uzat în aceastã situatie de probele oferite de serviciile secrete britanice si americane referitoare la intermedierea de cãtre Primakov a tranzactiilor de materiale nucleare dintre firme particulare din Rusia si Irak, de pe urma cãreia i s-a alimentat un cont de 700000 de dolari. Cernomîrdin si Boris Berezovski s-au întâlnit în secret cu Al Gore, dupã care l-au vizitat pe Primakov, acuzându-l de afacerile cu Saddam Hussein. Berezovski s-a deplasat si în Israel, de unde a adus alte probe ale „antisemitismului” lui Primakov (n.n. el însusi cu ascendentã semitã!).
           Boris Eltîn a fost pus practic în fata faptului împlinit.