Impunatoare si fascinanta prin eleganta si frumusetea ei, Cetatea Eterna, scaldata in soare, te invita sa-i descifrezi tainele. Nu intamplator se spune ca „toate drumurile duc la Roma” pentru ca, oricat de frumoase ar fi celelalte orase ale lumii, nicaieri in alta parte nu esti atat de vrajit de impunatoarele ruine, de dangatul clopotelor, chemand la rugaciune, de farmecul discret al gradinilor. Leagan al crestinismului dar si veche capitala a unui imperiu in fata caruia tremurase o lume, Roma se mandreste inca – si pe buna dreptate – cu dovezile unei civilizatii stravechi.
Una dintre acestea este Colosseumul, ales de curand ca una dintre cele „7 noi minuni ale lumii”. Numit de fapt Amfiteatrul lui Flavian si cunoscut drept „Colosseum” isi trage acest ultim nume de la o statuie gigantica, „un colos”, reprezentandu-l pe imparatul Nero, statuie care, impreuna cu uriasa casa a imparatului, Domus Aurea, se inaltase o vreme pe locul respectiv. Colosseumul, asa cum fusese conceput, era un simbol al maretiei si puterii pe care Roma o exercitase de-a lungul veacurilor. Era probabil si una dintre cele mai faimoase constructii ale Antichitatii, faima ei nestingandu-se in epoca moderna.
Proiectul enormului edificiu fusese lansat in vremea lui Vespasian si este atribuit lui Rabirius, arhitectul Palatului imparatului Domitian. Constructia a inceput in anul 72 d.Hr., sub Vespasian, si a fost terminata opt ani mai tarziu, fiind inaugurata de catre Titus, fiul acestuia. Amfiteatrul, cel mai mare monument al civilizatiei romane, are o forma eliptica, axele masurand 188 si 156 metri, si o inaltime de 57 metri. Cele patru structuri ale zidurilor sunt acoperite in intregime cu travertin.
Exteriorul prezinta trei nivele cu cate 80 de arce intr-o progresie clasica. Nivelul de jos, cu arce dorice il are deasupra pe cel ionic iar acesta pe cel corintic. Deasupra acestora se afla un zid impartit in sectiuni egale de pilastri si perforat de ferestre. Cu o capacitate de 50.000 de locuri, avea o loja speciala pentru imparat si mai-marii statului.
Deschiderea Colosseumului a fost marcata de o serie de festivitati care au durat 100 de zile, alte manifestari grandioase cum fost cele din anul 249 marcand 1000 de ani de la intemeierea Romei desfasurandu-se in principal tot aici. Suficient de frecvente, manifestatiile de acest fel erau deschise tuturor cetatenilor Romei, locurile fiind distribuite dupa rangul social. Ele cuprindeau expozitii, competitii si chiar imitatiile unor lupte pe mare. Se pare ca nu exista documente clare privitoare la martiriul crestinilor dar traditia vorbeste despre inspaimantatoarele chinuri ale acestora, adusi in arena spre satisfactia unei multimi insetate de sange. Cu toata lipsa documentelor e greu de crezut ca atatea legende ar fi aparut din nimic.
Foarte populare erau luptele de gladiatori pe care insa Honorius le-a scos in afara legii in anul 404. Luptele cu animale au continuat pana in secolul al VI-lea dar in Evul Mediu Colosseumul a fost parasit, iar locuitorii l-au considerat o rezerva pentru material de constructie, aflata la indemana. Cel mai mult au fost atrasi de legaturile metalice dintre blocurile de piatra si smulgerea lor a lasat gauri vizibile. Au ramas intacte subteranele si custile animalelor aflate acolo. Subsolul, desi partial vizitabil, ramane un loc misterios si uneori chiar periculos. Daca ne amintim bine, Alexandre Dumas plasase acolo un grup de talhari care il ajutau pe celebrul Monte Cristo sa-si indeplineasca actiunea de razbunare.
Poate ca in zilele noastre multimea pestrita de vanzatori de suveniruri, care inconjoara locul, ar putea scadea ceva din maretia lui, dar nimic nu reuseste sa umbreasca admiratia pentru gloria si stralucirea ilustrilor nostri stramosi.
IRINA STOICA
Comentarii