Aflata pe malul nordic al Guadalquivirului, cetatea Cordoba era cunoscuta inca din antichitate. Romanii o apreciau cu deosebire ca loc de nastere a lui Seneca, era capitala provinciei Betica si cel mai mare oras din Iberia. Cea mai infloritoare epoca a orasului a inceput insa din secolul al VI-lea d.Hr. Este momentul cand, sub emirul Umayyad abd el-Rahman devine capitala emiratului al-Andalus (Andaluzia). Oamenii emirului venisera din Damasc goniti de abbasizi. Umayyazii cucerisera Spania si isi consolidasera puterea politica si militara rivalizand cu Damascul si Bagdadul.
Emiratul se intindea din Gibraltar la Pirinei iar prosperitatea si toleranta asigurau o stabilitate nemaiintalnita in alte parti ale lumii. Orasul Cordoba era locuit de berberi, evrei si vizigoti, crestini si musulmani traind in perfecta intelegere. Pentru oficierea serviciului divin, musulmanii foloseau Basilica Sf. Vincent pe care, o utilizau in egala masura si fostii proprietari.
In jurul orasului inflorisera livezile de caise si portocali, pomi despre care se spune ca au fost adusi in Europa de cuceritori. Totodata s-au extins plantatiile de orez si vinete iar cetatea devenise vestita pentru productia de tesaturi.
In anul 785 emirul Abd el-Rahman hotaraste sa multumeasca Cerului pentru realizarile emiratului sau, prin ridicarea unei moschei. El cumpara o basilica crestina, inaltand pe locul ei o constructie care urma sa devina simbolul maretiei emiratului Umayyad. Astfel a luat nastere Mezquita Mayor, ridicata dupa modelul moscheii din Damasc, dar depasind-o in maretie. Lucrarile s-au intins o perioada de doua secole, in patru stadii de extindere.
Este exemplul perfect al comuniunii dintre crestini si mauri, celebra pentru arhitectura ei impozanta, cu precadere pentru cele peste 150 de coloane din granit, jasp si marmura, dispuse pentru a forma 19 coridoare si intinse pe un spatiu de 170 pe 140 metri. A fost construita cu materiale preluate de la cladirile romane sau vizigote din tot sudul emiratului.
In mijlocul ei a fost amplasata o biserica crestina cuprinzand altare construite in stil gotic, baroc sau renascentist. Perioada de glorie a Cordobei a fost extinsa in secolele al XI-lea si al XII-lea. Orasul avea un centru stralucitor si in 1126 aici s-a nascut marele filozof arab Ibn Rashid, cunoscut sub numele Averroes si, peste 10 ani, medicul si teologul evreu Moses ben Maimon, numit de cei din jur Maimonides. Comerciantii evrei se integrasera perfect in viata cetatii si pana in zilele noastre, cartierul lor, Juderia, s-a pastrat aproape neatins cu casele albe, gradinile cu flori, portile de fier forjat si tabacariile ale caror produse au dus in lumea intreaga renumele cetatii.
In 1236 crestinii au recucerit Cordoba si au construit o serie de palate fortificate ca Alcazar de los Reyes Cristianos, in care au locuit si Ferdinand de Aragon si Isabela de Castilia in timpul campaniei de alungare a maurilor de Granada, sau cunoscutul Torre de la Calahorra.
Mezquita a ramas neschimbata pe dinafara pana la sfarsitul secolului al XIV-lea cand minaretul a fost daramat si inlocuit cu Puerta del Perdon, o intrare impunatoare dominata de Torre del Aminat, un turn cu clopot cu o inaltime de 100 de metri. Tot acum a fost ridicata in interiorul Mezquitei capela crestina Capilla de Villaviciosa. In secolul al XVI-lea in interiorul vechii moschei s-a construit o catedrala cu aprobarea regelui Carol al V-lea. Aceasta combina elementele gotice tarzii cu cele renascentiste.
Au fost ridicate si alte constructii magnifice, palate cum ar fi Palacio de Viana, biserici, moschei, piete, o celebra sinagoga, toate facand din Cordoba un centru cultural si artistic armonios.
Orasul este celebru si pentru imbinarea armonioasa a traditiei cu modernul, dovada stand numeroasele festivaluri: Festivalul Gradinilor, Cruces de Maio, Festivalul Portilor Deschise, Festivalul international de chitara. Este orasul fadoului si al luptelor cu tauri, devenind un simbol al traditiilor andaluze.
IRINA STOICA
Comentarii