Traim o epoca in care exprimarea cat mai deformata a realitati este o virtute. Si asta nu numai pentru artistii plastici, ci uneori si pentru cei care ne prezinta realitatile in mass-media. Numai ca pentru zona in care sensibilitatea noastra este biciuita de asa-numitele „arte deviante” avem un refugiu: artistii care preiau realitatea si o rescriu in culorile unui sentimentalism care ne induioseaza. Lucrarile unor astfel de autori tip bomboana fondanta sunt uneori un balsam pentru sufletul nostru prea cotropit de cenusiul betoanelor si de tristetea asfaltului. Unul dintre acesti artisti-balsam a fost, pana de curand, americanul Thomas Kinkade.
Sarmanul Kinkade, plecat dintre noi la numai 54 de ani (in 2012), a fost unul dintre cei mai iubiti pictori pastorali ai momentului. Criticii operei lui sustin ca cel putin unul din 20 de americani au acasa o copie dupa Kinkade! Iata un adevar uluitor. Un poet al culorilor bucolice si al peisajelor rustice stramutate din basme pe panza a avut un succes de public inimaginabil. Dar reversul medaliei a fost cel care ne-a pus pe ganduri. Si asta pentru ca Thomas Kinkade este considerat de critica un „campion al kitsch-ului”, cu toate ca porecla sa in marele public era „pictorul luminii”.
Va invit cu toata increderea sa cautati pe net peisajele bucolice ale acestui Kinkade si sa va intrebati sincer: nu cumva ar fi mai bine sa ne mutam la tara? Asa cum ne prezinta Thomas Kinkade natura umanizata in asezari doar banuite in povestile lui Andersen sau Grimm, n-ai cum sa nu te indragostesti de lucrarile desfatatoare ale artistului. Ne entuziasmeaza modul cum acest artist al curcubeului prietenos gaseste casutele de la tara in care palpaie cate o luminita. Printre troiene deloc dusmanoase isi fac aparitia si personajele infofolite, pe drumeagul troienit, care se bucura de iarna si nu o considera ostila. Natura este prietena omului care traieste la tara si asta il face pe Kinkade fabulos, indiferent ce ar spune detractorii sai. Kinkade este un rege al bunei dispozitii si asa a facut o avere care, din pacate,
i-a dezordonat viata.
Thomas Kinkade s-a pierdut in talazurile succesului la public, a fost ametit de solicitarile exceptionale din partea multor institutii care doreau ca peisajele sale sa le innobileze. Declarat de unii „pictor de cutii de bomboane”, artistul si-a vazut de drum devenind mare prieten al copiilor care viseaza la gura sobei… Absolvent al Art Center of Design, Pasadena, californianul care a umplut America cu fantastice calendare, jocuri de puzzle si carti postale mai siropoase decat cele ale Epocii victoriene, a fost doborat de succes. Alcoolul a pus stapanire pe viata sa particulara, viata de familie s-a destramat si faima a fost dublata de o tristete iremediabila. „Luminosul” Thomas Kinkade s-a stins din viata in somn, probabil dupa un amestec de barbiturice si alcool.
Sunt multe lucrari de care eu insumi m-am indragostit si nu cred ca afirmatia aceasta are ceva peiorativ. Pur si simplu peisajele umanizate ale iernilor si verilor de la tara sunt dulci si parca ne fac dependenti de natura asa cum o stiau bunicii nostri. Curatenia si cumintenia peisajelor pastorale sunt atat de relaxante, incat atunci cand intri in casa dupa ce privirea ti-a fost dominata de asfalt si beton o lucrare a lui Thomas Kinkade parca iti sterge stresul cu buretele. Artistul ne minte, dar ne minte frumos, asa cum le place copiilor din noi.
PAUL IOAN
Comentarii