Din muntii de sobrietate ai clasicismului si academismului ai picturii secolului al XVIII-lea au tasnit un izvor de umor inteligent, o cascada de satire la adresa moravurilor societatii, un suvoi de personaje caricaturale in ipostaze comice, toate proprietatea unui mare artist englez: William Hogarth. Intr-o Anglie prizoniera conservatorismului si cutumelor adesea penibile, mucalitul Hogarth parca picteaza distrandu-se pe seama carieristilor si fripturistilor, pe seama alegerilor dubioase cu invingatori cunoscuti, pe seama casatoriilor aranjate conform prejudecatilor, punand reflectoarele pe destrabalati inepti care devin vedete si pe betivii care populeaza zgomotos strazile Londrei.
Acest rarisim artist satiric, comediograf exceptional al epocii sale, s-a nascut la Londra in 1697. Venea atunci pe lume un fel de Caragiale al artei vizuale, caci uluitorul umorist realist William Hogarth este la fel de apreciat in Albion precum nenea Iancu pe malurile Dambovitei. De aceea, putem spune fara ezitare: corespondentul termenului "caragialesc" este "hogarthian" in artele vizuale.
Fiul unui visator profesor de scoala – care ajuns in puscaria datornicilor dupa ce a deschis efemera si elitista "Cafenea latina" – Hogarth a fost copilul caruia ii placea sa se plimbe prin pietele Londrei si sa se amuze de comportamentul personajelor pestrite si de certurile lor ascutite. Umoristul adolescent simtea nevoia sa-si exteriorizeze talentul prin gravura – arta pe care a invatat-o alaturi de pictura, fapt care l-a ajutat foarte mult in ilustrarea de carti si realizarea de portrete memorabile. Cu tatal la inchisoare (pentru cinci ani), William a debutat cu remarcabile "carti comerciale" (un fel de carti de vizita ilustrate ale comerciantilor si oamenilor de afaceri, cu rol de publicitate). Intelectual desavarsit, Hogarth a intrat de tanar in organizatia elitista "Rose and Crown Club". Aici si-a format si opiniile religioase conform curentului Deist (exista un "Arhitect Suprem", dar care nu intervine in viata oamenilor prin miracole). Lucreaza tapiserii cu subiecte istorice si se casatoreste la treizeci si doi de ani cu fiica unui pictor celebru, James Thornhill.
William Hogarth a avut o perioada in care a iesit in evidenta prin gravuri si picturi realizate pentru diferite edificii (inclusiv teatre) si autori de carti – printre care se remarca volumul "Hudibras" al lui Samuel Butler (poem satiric) – apoi da lovitura pe piata artei din Londra (si nu numai) cu seria de gravuri "Evolutia unei prostituate". A doua capodopera satirica a lui Hogarth (opt picturi cu text) se intituleaza "Evolutia unui pierde-vara", in care un baiat de bani-gata devine un fustangiu notoriu si un cartofor care isi ruineaza parintii si pe el insusi. Acest personaj detestabil sfarseste la balamuc. Alte teme de mare succes au fost "Aleea Ginului" si "Strada Berii" (anti-acoolism) si "Cele patru etape ale torturii" (demascarea cruzimii fata de oameni si animale). Uneori, William Hogarth a exagerat cu tendintele sale de a ridiculiza aspecte ale societatii si mai ales pe unii artisti consacrati. A parodiat fara succes opere de Leonardo da Vinci si pe marii sculptori antici greci, creatori ai nudului masculin perfect. Dar peste toate devierile sale, Hogarth ramane un nume clasic al umorului englezesc.
PAUL IOAN
Comentarii