Daca veti cauta o figura emblematica pentru celebra sansoneta „La Boheme” a lui Aznavour, atunci ar trebui sa va gânditi, în primul rând la artistul noptilor din Montmartre, Henri de Toulouse-Lautrec. Pictor post-impresionist devotat cluburilor de noapte si artistul de serviciu la (pe atunci) proaspatul „Moulin Rouge”, Lautrec este sublimul realizator al afiselor de tip belle-époque, în care balerinele usor frivole zâmbesc sagalnice si îti fac cu ochiul spre a petrece o noapte alba de veselie frenetica.
Toulouse-Lautrec – pe numele sau complet Henri Marie de Toulouse-Lautrec-Montfa – provenea din reunirea a doua familii nobiliare. Ambii sai parinti aveau rangul de conte si, prin urmare, acest magnific bon-vivant ar fi trebuit sa poarte cu mândrie acest titlu. Dar, spre deosebire de unele mladite de pe la noi, Lautrec a fost un om modest si foarte prietenos, la petrecerile sale coplesitoare luând parte toata floarea boemei din Montmartre – resedinta principala a vietii sale. Poate ca unica diferenta fata de saracia lucie si visatoare a artistilor din Montmartre a reprezentat-o faptul ca avea o renta lunara din partea familiei (mai ales a mamei, care l-a sustinut cu entuziasm pentru a se afirma ca pictor). Cu toate acestea, Lautrec muncea cu frenezie pentru a-si câstiga singur existenta.
Una din dramele vietii sale a fost generata de faptul ca în cele doua familii nobiliare se obisnuia casatoria între rude. Si astfel, Lautrec era copilul unor veri primari, iar bunicele sale erau surori. Avea, în consecinta, o maladie congenitala care s-a manifestat puternic atunci când, adolescent fiind, si-a fracturat femurul stâng si apoi pe cel drept. Picioarele sale nu s-au mai vindecat corect niciodata, iar cresterea a stagnat. Maturul Toulouse-Lautrec masura doar 1,52 metri si avea un tors de om normal. Maestrul noptilor albe obisnuia sa se ironizeze singur pe aceasta tema, însa tristetea profunda din suflet si-o îneca în alcool. Din pacate, începând pe de la treizeci de ani, pictorul devine un alcoolic notoriu si este internat sporadic la dezintoxicare, de catre mama sa. Din acele vremuri tulburi pentru marele creator de afise fin-de-siècle provine si cocktail-ul numit „Cutremurul”, inventat de Lautrec. Era vorba despre un înfricosator amestec de absint si cognac, în parti egale. Numai pomenind-i compozitia simti cum îti fuge scaunul de sub tine…
În pofida staturii sale, petrecaretul de geniu avea succes la femei atât datorita felului sau generos si vesel de a fi, cât si datorita talentului sau. Care balerina nu voia sa se vada pe afisele cabaretului „Moulin Rouge”, raspândite prin tot Parisul? Astfel, prin atelierul sau din Montmartre au trecut cântareata Yvette Gilbert, balerina Jane Avril si mai ales dansatoarea Louise Weber (poreclita „Nesatioasa”), inventatoarea zburdalnicului French-Can-Can. Pe toate le gasim în afisele spumoase ale lui Lautrec. Faima pictorului ajunge si la Londra, unde artistul calatoreste si unde se împrieteneste cu Oscar Wilde – pe care-l sustine în procesul sau de sodomie si indecenta.
Din nefericire, alcoolismul lui Lautrec a fost completat de bolile venerice luate de la diverse prostituate. Internarile sunt tot mai dese spre finele secolului, iar organismul sau cedeaza definitiv în 1901. Toulouse-Lautrec moare la treizeci si sase de ani, lasând în urma o vasta opera de pictor si grafician. „Spalatoreasa” s-a vândut în 2005 cu 22,4 milioane de dolari.
PAUL IOAN
Comentarii