Cel de al treilea oras ca marime al Turciei, Izmir, este asezat pe tarmurile golfului cu acelasi nume. Locul pe care se ridica orasul, a fost locuit inca din anii 3000 i.Hr., asa cum au demonstrat cercetarile arheologice din apropiere de Bayrakli. Numele originar al asezarii era Swamaurna ceea ce insemna „Locul Mamei Sfinte”. In vechea Lydie acest nume a fost schimbat in Smyrna. Mica asezare de pe malul Marii Egee a crescut considerabil dupa ce – conform traditiei – s-au stabilit aici o serie de luptatori intorsi din Razboiul Troian.
Sapaturile de la Bayrakli au dezvelit locuinte tip megaron intr-un oras inconjurat de ziduri din caramida arsa la soare. Legendele spun chiar ca Homer, cel mai mare poet si filozof al lumii antice, a trait pe aceste locuri fiind considerat o figura deosebit de luminoasa a Izmirului. In jurul anilor 600 i.Hr. vechiul oras era condus de regele lydan Alyttes. A devenit mai intâi dependent de Sardes (capitala regatului) apoi a fost cucerit de persi, urmati de macedoneni. In timpul erei macedonene a inceput urbanizarea la poalele dealurilor Pagos si, in timpul domniei lui Lysimachos, a fost inconjurat de ziduri. Orasul a intrat apoi pe rând sub hegemonia lui Seleucus, a cetatilor Pergamum si Roma si a suferit mari avarii in timpul cutremurului din 178 d.Hr.
Reconstruit cu ajutorul imparatului roman Marcus Aurelius a intrat, din secolul al V-lea sub stapânire bizantina. In aceasta perioada pe locul templului inchinat Zeitei-Mama a fost ridicata o biserica bizantina, distrusa in timpul invaziei arabe din secolul al VII-lea. In 1390 intreaga suprafata de la malul marii anexata Imperiului Ottoman si Izmirul a devenit un important centru comercial. La 15 mai 1919 a fost ocupat de greci, dar, in urma Tratatului de la Lausanne a revenit Turciei.
Cea mai importanta sectiune arheologica vizibila in Izmir este Agora, din districtul Namazgah, datând din secolul al II-lea i.Hr. Din nefericire razboiul si cutremurele de pamânt au distrus acest loc in mare parte, dar câteva porticuri evoca inca stralucirea de odinioara. Alaturi se vad frumos aliniate mormintele unui vechi cimitir musulman. In nordul Agorei se inalta o bazilica bizantina, cu doua etaje si, din loc in loc, poti vedea resturi ale apeductelor, aducând apa in oras din cel mai apropiat estuar. Se stie ca in antichitate existau o multime de temple si cladiri aliniate de la poalele dealurilor Kadifecale spre portul din zilele noastre.
Strabon vorbea despre ele ca despre constructii elegante, alcatuind strazi impodobite cu pergole si coloane. Urme ale vechiului drum exista inca in parcul din districtul Esrefpasa. Din vechiul teatru si din stadionul orasului nu se mai vede insa aproape nimic, timpul transformându-le in ruine greu de identificat. Exista insa câteva piese ale acestor edificii expuse la Muzeul de Arheologie din Parcul de Cultura al orasului. Tot aici poti vedea o serie de alte obiecte si opere de arta antica, gasite in orasele ioniene din Anatolia si din alte regiuni ale tarii. In apropierea acestui muzeu se afla Muzeul de Etnografie si, ceva mai departe, Muzeul Agriculturii, Muzeul Sanatatii si Galeria de Arta, toate in interiorul aceluiasi parc. Muzeul Atatürk se afla in districtul Gündotdu iar Baile Artemis, faimoase pentru apele lor curative, in Tepecik.
Apeductele Kizilçullu, moscheele Hisar, Sadirvan si Kemeralti sunt adevarate opere de arta care atrag vizitatorii incântati si de climatul blând si izvoarele termale. Deasupra orasului se ridica fortareata Kadifekale, „de catifea”, construita de Alexandru cel Mare pe dealul cu acelasi nume. Ea a fost insa distrusa de vreme si nu au mai ramas decât zidurile de aparare, construite de turci. In nordul orasului Izmir, pe muntele Spil, se afla faimosul monument de piatra al Niobei sau al femeii plângând. Golful Izmir este un important adapost pentru vapoare si un port natural, sporind frumusetea unui oras in care o multime de civilizatii mai noi si mai vechi s-au impletit creând un tot armonios.
IRINA STOICA
Comentarii