Aflat in apropiere de Sankt-Petersburg, nu departe de Tarscoe Selo, ansamblul Pavlovsk, resedinta princiara, ocupa o suprafata de 525 hectare, udate de raul Slavianka si cuprinde palatul si parcurile de un pitoresc inegalabil. Terenul reprezinta o parte din domeniul imperiului de vanatoare, pamant pe care Ecaterina a II-a l-a daruit in 1777 fiului ei Paul Petrovici, cu ocazia nasterii mostenitorului acestuia, Alexandru, primul nepot al imparatesei.
Palatul este considerat unul dintre cele mai frumoase palate-vile neoclasice, ridicate in stilul epocii. Lucrarile au inceput in 1780 sub conducerea arhitectului Charles Cameron insarcinat in acest scop de marele duce Paul Petrovici, viitorul tar, si de sotia sa Maria Fiodorovna, nascuta printesa de Würtemberg.
In 1781, ducele si sotia sa au intreprins o lunga calatorie in Europa, fara sa-si dezvaluie adevarata identitate, luandu-si numele de "Contele si Contesa Nordului". Calatoria a durat putin mai mult de un an. Au vizitat Polonia, Austria, Germania, Olanda, Italia si Franta, in tovarasia printului Nikolai Iosupov, un rafinat cunoscator de arta. Au cumparat si au primit drept cadouri de protocol un numar impresionant de opere de arta. Toate aceste comori: sculpturi, mozaicuri, tablouri, mobile, tesaturi, goblenuri, bronzuri, portelanuri, sticlarie au intrat incetul cu incetul in patrimoniul palatului care se construia la Pavlovsk.
In timpul acestei calatorii le-a fost prezentat arhitectul Vincenzo Brenna (1747-1820), originar din Florenta, discipol al lui Percier si Fontaine, si cunoscut pentru lucrarile sale la resedintele mai multor nobili. Brenna, caruia i se promisese postul de arhitect sef al curtii, a sosit la Sankt Petersburg in jurul lui 1784 si, la inceput, a fost numit ajutor al lui Cameron. Intre timp, Cameron ridicase Palatul Pavlovsk, pe tarmul inalt al raului Slavianka si, pe platoul vecin si in vale crease un sistem ramificat de iazuri artificiale, incepand astfel amenajarea parcului.
La inceputul anului 1790, dupa plecarea lui Cameron Brenna a preluat conducerea lucrarilor si a continuat amenajarea parcului. Pana in anii 1800 a fost ajutat de eminentul decorator si arhitect peisagist Pietro Gonzaga (1751-1831), fiul celebrului decorator venetian Gottardo Gonzago. Spre sfarsitul acelor ani 1790, Cameron a reluat munca la Pavlovsk si a desavarsit marginile gradinilor private ale imparatesei, pavilionul Celor Trei Gratii si, in vale, Baile reci si Podul Centaurilor. Dupa moartea lui Petru I in 1801, Pavlovsk a devenit resedinta personala a tarinei vaduve Maria Fiodorovna, mama a doi tari, Alexandru I si Nicolae I. Dupa moartea ei in 1828, locul respectiv nu a suferit modificari semnificative. A ramas ca un ansamblu de palate si parcuri din ultimul sfert al secolului al XVIII-lea si primele decenii ale secolului al XIX-lea.
Constructia cu doua etaje si aripi laterale, de forma semicirculara, ingloband si o biserica, uimeste prin rafinamentul salilor oficiale si al apartamentelor regale, eleganta scarilor, a tavanelor, a statuilor, a mobilierului. Totul face din acest palat, combinatie de neoclasicism si stil Ludovic al XVI-lea, cu decoratii ireprosabile, un loc incarcat de istorie si de frumusete. Sala tronului, cabinetele de lucru, saloanele constituie adevarata lectie de istorie a Rusiei iar parcul cu pavilioane, turnuri, Templul Prieteniei, Podul Visconti si Coloana lui Apolo pot satisface toate gusturile oricat de variate si de pretentioase ar fi.
In 1838, la marginea de vest a acestuia a fost construita gara, iar in apropiere o celebra sala de concerte numita Wauxhale dupa modelul uneia dintr-un cartier al Londrei. Sala respectiva a cunoscut o adevarata perioada de glorie cand Johann Strauss fiul cu orchestra sa au concertat intre 1850-1860 spre deliciul celor din zona si chiar din colturi mai indepartate ale tarii veniti aici atrasi de magia valsului.
IRINA STOICA
Comentarii