Candva, un maestru apartinand „Epocii de aur a picturii olandeze” a avut ideea de a picta o tanara femeie care-si ridica poalele camasii de noapte si intra in apa unui rau. Ati recunoscut, desigur, capodopera lui Rembrandt van Rijn „Femeie la baie in apa raului”, finalizata in 1655. Panza plina de duiosie si fara nuante erotice, acea lucrare a barocului a fost o sursa de inspiratie exceptionala pentru novatorii artei secolului XIX, impresionistii. Nici „Rondul de noapte” si nici „Lectia de anatomie” ale aceluiasi Rembrandt nu i-a „miscat” atat pe „adeptii curentului care picteaza impresii”. Femeia la baie, in diverse ipostaze, a facut insa epoca.
Unul dintre uriasii maestri care au valorificat mostenirea tematica a lui Rembrandt a fost Paul Cézanne, plasat intre cei mai iubiti pictori francezi ai veacului XIX si inceputul veacului XX. Caci maestrul sosit in valtoarea intelectuala a Parisului tocmai din Aix-en-Provence (sudul Hexagonului) a realizat cateva dintre cele mai celebre panze cu tema „femeii la baie”. Se detaseaza din aceasta serie tematica inconfundabila „Femei la baie – varianta largita” (in original „Les Grands Baigneuses”). Cronicile de arta ne spun ca maestrul, ajuns deja la batranete, a lucrat la aceasta capodopera intre 1894 si 1905. Un an mai tarziu, in 1906, avea sa moara de pneumonie, dupa ce o ploaie parsiva l-a prins pictand in aer liber. Dimensiunile panzei sunt impresionante: 2,10 metri x 2,50 metri.
Cele pasisprezece femei din lucrarea monumentala a lui Cézanne sunt incadrate intr-o eleganta si usor detectabila arie geometrizata, in mod cat se poate de armonios. Arborii care incadreaza grupul de nuduri sunt aplecati unii catre ceilalti, ca si cum ar reprezenta arcadele unei porti sau structura unui templu al unor zeite aflate in plin ritual sacerdotal. Parca o briza prietenoasa bate din ambele directii pentru a proteja femeile aflate pe malul unui rau. Iar apa acestui rau este liantul care confera echilibru intregului ansamblu… Capodopera s-a vandut in 1937 cu 110.000 de dolari, fiind achizitionata de Philadelphia Museum of Art.
Unii istorici ai artei asociaza aceasta lucrare de referinta a lui Cézanne cu lucrari de Tiziano sau de Peter Paul Rubens. Un lucru este cert: dragostea de care s-a bucurat maestrul francez (cu nume provenind din italianul „Cesana”) din partea modernistilor secolului XX este evidenta in capodopera care defineste cubismul, si anume „Domnisoarele din Avignon”. Pablo Picasso a finalizat „Domnisoarele” un an dupa „Femei la baie – varianta largita”. Numai ca pe maestrul spaniol nu l-a interesat ideea de „scaldat”, ci modul cum Cézanne a realizat siluetele nudurilor. Practic, Picasso a preluat geometrizarea trupurilor, care inca nu era „obsesiva”, si atitudinea usor lasciva a personajelor. Nu este deloc intamplator ca Picasso l-a numit pe Paul Cézanne „Tatal nostru, al tuturor”.
Facand parte din valul de pictori care au revolutionat arta, Paul Cézanne a fost unul dintre aceia care au profitat de una dintre cele mai eficiente initiative ale imparatului Napoleon al III-lea. Acesta a ordonat infiintarea unui Salon al Refuzatilor, in care nonconformistii picturii academice sa se poata exprima in fata publicului. Asa se face ca el, impreuna cu Renoir, Monet, Degas si altii au format „echipa” pregatitoare pentru modernistii secolului XX.
PAUL IOAN
Comentarii