Plina de castele impodobite cu turturi de piatra, de catedrale ascunzand intre ziduri povesti romantice, de poduri si de statui, de miresme imbietoare si acorduri de fado, Portugalia ramane permanent o tara fascinanta si misterioasa.Unul dintre cele mai atractive locuri ale acestei tari scaldate in soare este micul oras Obidos, aflat la mai putin de 100 de kilometri de coastele Atlanticului. Catarat deasupra unei lagune, orasul pare incremenit in timp, ramanand acelasi de mai bine de 400 de ani.
Istoria sa coboara insa mult mai departe in timp. Cunoscut cu mult inainte de Hristos de fenicienii care poposeau in golf ancorandu-si corabiile, a fost ocupat in secolul I de romani care, stabilindu-se aici, l-au numit Eburobrittium. Rand pe rand, de-a lungul vremii vizigotii, musulmanii, francezii sau spaniolii au incercat sa-l cucereasca. In secolul al VIII-lea maurii au construit o fortareata si au inconjurat dealul cu un zid fortificat.
In 1148 primul rege portughez, Afonso Henriques, castiga aici o batalie prestigioasa impotriva maurilor, prima de acest fel, dupa un asediu de trei luni. Restaurat de Cavalerii Templieri orasul este oferit de regele Dinis (1279-1325) ca dar de nunta sotiei sale, Isabela, in 1282. Regina si-a petrecut aici cea mai mare parte din viata, contribuind prin donatiile facute la infrumusetarea locului. Dupa ea, multe regine au continuat sa gaseasca tot aici clipe de liniste si odihna, Obidos devenind un dar de nunta traditional.
Orasul a fost puternic ancorat in istoria tarii. Intre 1807-1814, in timpul Razboiului Peninsular, a fost scena unor lupte crancene, armatele napoleoniene nereusind sa-l supuna. La Obidos, in 1974 au izbucnit revoltele impotriva regimului dictatorului Salazar (care murise in 1968), miscarile respective ducand la caderea guvernului fascist. Orasul este si acum inconjurat de zidurile din marmura si calcar, refacute in secolul al XIV-lea.
Inainte de a ajunge la poarta de intrare – una dintre cele patru pe care le-a avut initial – se trece pe langa largul apeduct al orasului, vizavi de care se inalta o cruce inchinata victoriei lui Alfonso Henriques impotriva maurilor si pe langa biserica baptista fondata de regina Isabel in 1309. Poarta dateaza din 1380 si are in dreapta un oratoriu dedicat Sfintei Fecioare, cu un balcon impodobit in 1740-1745 cu scene biblice realizate din azulejos, vestitele placute ceramice alb si albastru. Tot la intrare se afla statuia lui Luis de Camőes, poetul national al Portugaliei. De aici se bifurca cele doua strazi principale ale orasului.
Strada dreapta face legatura intre poarta si castel. Dateaza din secolul al XIII-lea si de-a lungul ei se inalta cladirile de un alb sclipitor, cu balcoane pline de flori si avand la parter magazine de suveniruri sau mici taverne din care rasuna acordurile fadoului. Strada este pietruita in alb si negru, culori-simbol ale tarii. La capatul strazii se afla Placo Santa Maria, cea mai importanta piata din oras. Aici se intra in cea mai cunoscuta biserica, Igreja de Santa Maria, in care Printul Alfonso al V-lea s-a casatorit cu verisoara lui cand el avea doar 10 ani si ea 8.
Castelul medieval a fost recuperat de la mauri in 1148 si restaurat dupa puternicul cutremur din 1755. Dupa 1951 a fost din nou restaurat si o intreaga aripa a fost transformata in hotel, fara a se interveni asupra vechilor ziduri pe care intalnesti permanent o multime de vizitatori. Ca simboluri ale orasului pot fi amintite Stalpul Infamiei, construit in 1513, Muzeul Orasului, construit in secolul al XVI-lea, fost sediul al tribunalului si apoi al inchisorii, devenit muzeu in 1970, Fantana Orasului, construita de regina Catarina de Austria in 1575. De asemenea trebuie amintite si celelalte biserici: Capela Sfantului Martin, o constructie gotica din 1331 si Biserica Sfantul Petru, cu un altar din lemn aurit din 1690-1705.
Orasul este vestit si prin cele doua festivaluri: Festivalul Ciocolatei, din luna martie, in care se realizeaza sculpturi, adevarate opere de arta din acest material dulce, si Festivalul Medieval din luna iulie, cand strazile sunt asaltate de cavaleri in armura, magicieni si vrajitoare care canta si danseaza pe acordurile muzicii din Evul Mediu.
IRINA STOICA
Comentarii