Adevarat pol religios si simbol al orasului Milano, Domul, inchinat Sfintei Fecioare, se inalta in piata care poarta numele monumentului si care gazduieste si statuia lui Victor Emanuel al II-lea, opera a lui Ercole Rosa, dezvelita in 1878.
Constructia imensa, cu o suprafata de peste 10.000 mp, a inceput in 1386 la ordinul episcopului Antonio de Saluzzo si a durat mai multe secole, cea mai mare parte fiind realizata insa in secolele XV-XVII. Ridicata din marmura, dupa principiile goticului tarziu, are o lungime de 158 metri si o latime maxima de 93 metri.
Fatada din secolul al XVII-lea este impartita in cinci travee si sustinuta de sase contaforturi impodobite cu statui si turnuri. Pe tabliile componente apar personaje biblice sau simbolice, sculptate in relief. Cele cinci portaluri de la intrare au deasupra ferestre realizate in secolul al XVII-lea. Fereastra portalului principal, al carei balcon dateaza din 1790, are atat deasupra cat si pe cele doua parti laterale cate o alta fereastra in stil gotic, toate terminate in arc si acoperite de o adevarata „plasa” de coloane, formand la randul lor arcuri.
Portalurile sunt impodobite cu basoreliefuri iar multimea turnurilor creeaza o adevarata dantelarie de piatra ca si arcurile care inconjoara acoperisurile, asemenea unor ziduri de aparare. Terasele ofera o vedere asupra orasului si imprejurimilor. De aici se poate admira mai bine turnul octogonal-lanterna, Amadeo, din secolele XV-XVI, caruia in secolul al XVIII-lea i s-a adaugat flesa, in varful ei fiind plasata statuia aurita a Madoninei, opera a lui Giuseppe Perego din 1774.
Cea mai veche parte a Domului este marea absida poligonala datand de la sfarsitul secolului al XIV-lea si inceputul celui de al XV-lea. Avand pe parti doua sacristii este luminata de trei ferestre mari, ale caror nervuri fine de marmura formeaza cate o rozeta gigantica. Nava centrala este de doua ori mai larga decat celelalte si interiorul, in forma de cruce latina, cu cinci nave, contine de asemenea un presbiteriu flancat de doua sacristii. Ferestrele sunt impodobite cu vitralii policrome iar pardoseala este din marmura si piatra, formand minunate desene.
Totul reflecta canoanele Contra-Reformei si a fost realizat in cea mai mare parte de artisti lombarzi, dar si din alte regiuni ale Italiei si ale Europei. In interior se inalta 52 de coloane uriase, cu capiteluri impresionante, decorate cu statui ale sfintilor si ale profetilor.
Unul dintre portaluri este flancat de statuile sfintilor Amroise si Carol iar o placa de marmura comemorativa mentioneaza cele doua date la care a fost efectuate slujbele de consacrare ale Domului. O scara ingusta conduce spre siturile arheologice unde au fost descoperite vestigii ale unor biserici din perioada paleocrestina.
Pe langa multimea operelor de arta, altarele si mormintele arhiepiscopilor sporesc frumusetea monumentului, unul dintre cele mai mari din lume, al doilea ca marime dupa cum il considera unii, primul fiind incontestabil Sfantul Petru din Roma. Alti cercetatori si oameni de arta il socotesc al treilea, situand pe locul al doilea Catedrala Sf. Paul din Londra. Desigur nu dimensiunile monumentului sunt cele care fac din Domul Milanez o adevarata minune a artei arhitectonice. Importante raman proportiile desavarsite, migala si perfectiunea dantelariei de piatra, statuile si vitraliile, argintaria si mobilierul de o uluitoare eleganta.
Muzeul Domului contine mai ales opere in curs de restaurare, dar si documente infatisand aventura constructiei si evolutia artei lombarde in context european.
IRINA STOICA
Comentarii