Cunoastem cel putin doua mari personalitati trecute prin Gulagul rus, in epoci diferite, purtand catuse si suferind temperaturi „neacademice” – cronologic Dostoievski si Soljenitan. Spre deosebire de ei, artistul Victor Katiushnik cunoaste Siberia ca om liber. Nascut in 1967 la Krasnoiarsk, acest artist si fizician remarcabil al Rusiei moderne picteaza cu veselia cu care altii inoata prin talazurile euforizante ale unei sticle de vodca. Caci acest talentat creator de basme vizuale degaja un optimism specific intelectualului care nu prea mai crede in altii, dar crede in sine. El e convins ca zambetul povestilor sale, avand pe post de amfitrion un mosulica caruia i-am putea spune „Gerila siberianul”, are darul de a salva ceva foarte important pentru fiecare dintre noi: copilaria.
Inginer mecanic, fost marinar, actual fizician si filosof al materiei, Victor Katiushnik face arta de peste douazeci de ani. Si in acest domeniu este plurivalent: picteaza pe panza si panel de lemn, sculpteaza in os si lemn si executa gravuri in cupru. Un om ultradotat, a carui imaginatie debordanta te fascineaza de la prima intalnire. Din pacate pentru marele public, lucrarile sale au ajuns din expozitii direct in colectii particulare. Dar expozitiile sale virtuale raman sa incante pe amatorii de frumos.
Omul bine dispus este personajul principal. Este surprins fie in copilarie, fie la batranete, dar mereu pus pe sotii in situatii dintre cele mai surprinzatoare. Multe dintre scenele sale par preluate din folclorul rus, unde muritorii se distreaza cot la cot cu personajele de basm. Atmosfera din majoritatea lucrarilor principale ne aduce aminte de sezonul dominant in Siberia, si anume iarna. Baloane de zapada fina formeaza adesea ambianta generala, insa voia buna nu are decat temperaturi inalte. Un taraf improvizat din trei instrumentisti canta pentru o nunta pierduta in zare, dar numai unul poarta o suba ruseasca precum locuitorii tundrei. Ceilalti parca se afla pe alt meridian si olecuta de vodca a anulat razboiul cu frigul. O alta gluma a artistului ne prezinta un fel de Don Quijote de Krasnoiarsk, beat crita si tragandu-si catarul de limba, la propriu. Numai ca gluma merge mai departe si adevarul despre incapatanarea animalului iese lesne la iveala, caci este vorba despre o „ea”.
Una dintre cele mai reusite alegorii ale noului val de lucrari ale lui Katiushnik este cea in care ne apare un Mos Craciun calatorind spre noi dinspre… Jurrasic. La sareta sa cu echilibru antigravitational sunt inhamati cativa dinozauri, si ei surazand pentru ca sunt folositori si nu mai sperie pe nimeni. Totul este invaluit intr-o ceata care topeste epocile istorice. Renii povestilor nordice si-au gasit nasul in brontozaurii cu gat de girafa. Dragostea apare timida la acest pictor-poet si doar prin mesagerul Amor calare pe un cocos artagos. Arcul sagetii sale este cornul Lunii, iar inaripatul striga din rasputeri pentru a dezmetici oamenii cand se crapa de ziua. Si acelasi personaj pitoresc, mosneagul vanjos cu o chelie socratica, parcurge marile pasind pe doua butoaie si lovind cu lopata intr-un castel de nisip. Sa fie un nou Columb?
Umorul lui Katiushnik nu cunoaste nici un fel de oprelisti. Pe langa zambetul sanatos si inteligenta cu care zamisleste o lume a veseliei imperturbabile, artistul are marele merit de a ocoli comercialul si facilul. Este un original pana-n maduva oaselor si nu cauta succesul de casa cu lumanarea. Si totusi, pictura nu este un simplu hobby pentru acest inginer care nu uita sa fie copil si atunci cand cotrobaie prin misterele materiei care a inventat viata doar pe Pamant.
PAUL IOAN
Comentarii