Port la Marea Adriatica, ancorat puternic in istoria locurilor, considerat cea mai frumoasa asezare de pe Coasta Dalmatiei, Dubrovnik este unul dintre cele mai cunoscute orase din Croatia. Intemeiat in anul 614 pe o mica insula numita Lus, si-a schimbat numele in Ragusa, schimbare la care au contribuit din plin cei care veneau aici din Epidaur (Cavtat) fugind din calea jafurilor si cruzimilor slavilor si avarilor. De aceea, in jurul orasului au fost ridicate ziduri de aparare, impresionante ca dimensiuni si putere de rezistenta.
Intre secolele VII-XII orasul a evoluat sub protectia Imperiului Bizantin, devenind un important centru comercial in partea de est a Mediteranei. In anul 1205 s-a unit cu asezarea slava de pe tarm de la care, mai tarziu a luat numele Dubrovnik. Acesta provine de la cuvantul dubrava, insemnand „gorun” si amintind copacii respectivi care acopereau dealurile din jur. In acelasi an a fost cucerit de Venetia, dar si-a continuat relatiile comerciale fara amestecul „Serenissimei”.
In 1358 isi recapata independenta, dar locuitorii, constienti ca nu se pot apara singuri, cer protectia regelui Ungariei si Croatiei in schimbul unui tribut. Republica Ragusa si-a asigurat monopolul comertului cu sare in Balcani si acesta a fost unul dintre elementele care au contribuit la o perioada lunga de prosperitate.
In 1667, are loc un cutremur devastator, care ucide 5.000 de persoane. Cu toate ca orasul este la pamant, remedierile sunt rapide si perioada de inflorire continua. Ragusa devine un exemplu de diplomatie. In secolul al XVII-lea avea consulate in 80 de tari si, mai tarziu, este prima tara europeana care recunoaste Statele Unite ale Americii. In 1806 insa orasul este cucerit de Napoleon, care il incorporeaza provinciei Iliria. Pana in 1814 s-a aflat sub dominatia Frantei, dar in urma Congresului de la Viena a devenit o parte a Regatului Dalmatiei, condus de monarhia austro-ungara.
In 1918 vechea Ragusa si-a schimbat numele in Dubrovnik, intrand in componenta Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovacilor, devenit in 1929 Iugoslavia. Cu toate ca se afla sub protectie UNESCO, intre 1991-1992 armata iugoslava a supus orasul unui indelungat bombardament, masacrand populatia si distrugand 70 la suta dintre cladirile din centrul istoric. Gratie insa unui atent program de restaurare, coordonat de UNESCO, orasul si-a recapatat stralucirea.
Dintre monumentele de aici trebuie mentionate in primul rand zidurile reconsolidate in secolul al XIII-lea, inalte de 25 de metri si atingand in unele locuri o grosime de 6 metri. Sunt impodobite cu turnuri gotice si bastioane semicirculare renascentiste. Drumul care urmeaza linia canalului ce separa odinioara insula de tarm constituie principala strada a orasului. Aici se inalta o serie de cladiri in stil baroc, construite dupa cutremur, conducand spre piata Luca, unde Palatul Sponza, construit in secolul al XVI-lea, odinioara sediul vamei si al monetariei, constituie o admirabila imbinare de stil gotic si renascentist.
Patronul spiritual al orasului este Sfantul Blasius, ale carui statui sunt amplasate pretutindeni si in cinstea caruia se organizeaza mari procesiuni, asemanatoare cu cele in onoarea Sfantului Marcu la Venetia. Pe langa biserica inchinata lui poate fi amintita Manastirea Franciscana, construita pe la 1360, distrusa de marele cutremur si refacuta, unde poate fi gasita si cea mai veche farmacie din Europa, datand din 1316/17. Catedrala, construita in 1673, dupa cutremur, pe locul celei vechi, pastreaza in trezorerie capul Sfantului Blasius impodobit cu o coroana incrustata cu pietre pretioase.
Cel mai reprezentativ monument al orasului ramane insa Palatul Rectorilor, inceput in 1460, decorat cu un portic cu capiteluri si utilizat ca resedinta pentru nobilul ales ca vreme de o luna sa reprezinte puterea administrativa. El nu putea insa parasi resedinta fara avizul electorilor, asa ca palatul era ca o colivie aurita.
IRINA STOICA
Comentarii