Aflat in centrul Spaniei, la aproape 100 de kilometri de Madrid, orasul Segovia este fondat in secolul al VII-lea i.Hr., initial o asezare celtica. In jurul anului 80 a fost cucerit de romani sub a caror administrare a devenit unul dintre cele mai importante centre urbane ale regiunii Hispania.
Dintre vestigiile acestei perioade cel mai stralucit exemplu de arhitectura si maiestrie inginereasca il constituie apeductul, care aducea apa din Sierra de Guadarrama in oras, incepand cu aproximativ 2000 de ani in urma.
Apa era transportata din izvorul Fuenfria aflat la o distanta de 17 kilometri. Cu o inaltime de aproape 30 de metri si 167 de arcade sustinute de 120 de stalpi, constructia indrazneata a fost ridicata din blocuri de granit lipsite de mortar. Sunt aproximativ 20.400 de asemenea blocuri, cele mai multe avand greutatea de o tona si cateva atingand doua tone. Constructia apeductului fara mortar a fost impusa de lipsa calcarului in zona, facand extrem de dificila obtinerea cimentului, dar lipsa mortarului a dus la o longevitate nesperata a monumentului care a avut flexibilitatea necesara pentru a rezista cutremurelor.
Construit probabil intre anii 35-50, pentru ca inscriptia cu data constructiei s-a erodat, a fost restaurat pentru prima oara in timpul domniei regelui Ferdinand si a sotie sale, regina Isabela cunoscuti drept „monarhii catolice”. Proiectul a fost incredintat lui Don Pedro Mesa, prior al manastirii Jeronimos din apropiere. Au fost reconstruite 36 de arcade, cu mare grija sa nu se modifice lucrarea originala.
Ca toate marile monumente si acesta este invaluit in legende. Una dintre ele relateaza ca apeductul a fost ridicat de Hercule, considerat fondatorul orasului, dar cea mai cunoscuta ramane cea care sustine ca apeductul a fost construit de diavol.
Se spune ca o tanara care lucra ca purtatoare de apa ducand galetile grele pe strazile inguste s-a intalnit cu diavolul caruia i-a promis sufletul daca ii va aduce apa la casa ei. Potrivit legendei cocosul a cantat inainte ca diavolul sa puna ultima piatra asa ca sufletul ei a fost salvat. Ea regretase intelegerea si s-a rugat toata noaptea pentru a evita nenorocirea. Si-a marturisit pacatul cetatenilor care au iertat-o dupa ce au stropit apeductul cu apa sfintita si au plasat deasupra statuile Fecioarei si a Sfantului Stefan.
Cercetatorii au emis ipoteza ca apeductul ar fi fost construit la sfarsitul secolului I, datorita asemanarilor cu unul dintre apeductele care aproviziona Roma, considerand ca lucrarile au fost efectuate in timpul domniei lui Traian.
Apa din Rio Frio trece printr-o serie de rezervoare si ajunge in inima orasului traversand o piata larga, careia ii ofera un aspect de maretie si participand la viata de fiecare zi a locuitorilor. Cele doua randuri de arcade sunt acoperite la randul lor de un pod prin care trec conductele de apa. Intre 1992 si 1996, apeductul a fost consolidat in urma unui studiu care a descoperit infiltrari de apa care amenintau stabilitatea pilastrilor.
Inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, apeductul (El Puente – denumirea locala) este alaturi de alte doua monumente reprezentative ale orasului, chiar daca sunt de data mai recenta. Este vorba de castelul Alcazar, construit de mauri pe fundatii romane realizate din acelasi granit ca apeductul si de superba catedrala gotica din secolul al XVI-lea.
Unul dintre cele mai bine conservate monumente ale Imperiului Roman, apeductul s-a deteriorat vizibil in ultima vreme, scurgerile de apa din viaductul superior, poluarea si vibratiile din cauza masinilor provocand craparea blocurilor de granit.
IRINA STOICA
Comentarii