Adevarurile lumii exprimate prin arte nu pot fi cu adevarat deslusite prin fraze labirintice cu pretinse mesaje savante, prin inventii efemere izvorate din orgolii fade.
Daca talentul estetic se educa si se cizeleaza uneori in foarte scurt timp, in schimb, harul autentic se poate manifesta spontan, acolo unde nu este previzibil sa apara.
Nu vorbim despre ideea de geniu, aceasta include si o buna doza de divin, cu care creatorul respectiv – fie el artist plastic, om de stiinta, poet – este investit din spatii mult mai inalte decat cel uman. Un nume care a insumat aceste atribute este cel al Mariei Louise Fuller, supranumita de fanii ei „La Loïe”.
Fluture si floare deopotriva, pasare si spirit eteric, Marie Louise Fuller este prezentata de obicei, in referirile biografice oficiale, ca dansatoare si actrita. Totusi, personalitatea ei de o efervescenta fabuloasa s-a manifestat pe multe alte planuri.
Nascuta in 1862 in statul american Illinois, ea a manifestat de timpuriu acea chemare de nestavilit catre miscare, dans si prin extensie catre vivacitatea umana rationala.
Practic, a debutat in arta dansului pe cand avea 4 ani, astazi fiind mentionata printre privilegiatii fondatori ai dansului modern. Totusi, adevarata sa afirmare si recunoasterea generala au venit abia la varsta de 30 de ani, dupa ce a trecut Atlanticul, facandu-si o intrare in forta in capitala mondiala a artelor, Paris.
In miraculosul sau spectacol a „explodat” pe scena, ca o zana inca necunoscuta pana atunci, dar pe care pretentioasa elita a artelor din „orasul luminilor” a descoperit-o, metaforic vorbind, dupa ce i-a gasit condurul potrivit numai pe piciorul ei.
Deschiderea aproape ca i-a socat pe spectatorii faimosului La Folies-Bergère. In mijlocul unei scene goale si intunecate, tanara a aparut intr-un costum alb de matase, realizat dupa designul conceput de ea si apoi a „aruncat” materialul in forme abstracte imense, intr-o metamorfoza continua, ametitoare.
Fara ca publicul fascinat sa stie, in interiorul sutelor de metri de tesatura ce alcatuiau costumatia, ea avea cusute bete de bambus, pentru a putea concretiza formele riguros elaborate. Lumini colorate, manipulate cu oglinzi, de pe partile laterale ale scenei, iluminau curbele in miscare, lasand impresia unei aurore boreale feerice.
Desigur, un act artistic novator de cea mai inalta calitate, insa el nu era generat de un gestualism momentan, ci era de o cerebralitate extrema, fiind indelung proiectat si testat, ca intr-o lucrare stiintifica de laborator.
De altfel, ea nici nu ar fi putut realiza toate acele minuni fara sa fi stapanit foarte bine, mai degraba nestudiat in sensul institutional al cuvantului, domenii ale fizicii precum optica, dinamica, dar si anatomia umana, florala si animala.
A detinut multe brevete legate de iluminatul de scena, inclusiv compusi chimici pentru crearea gelului de culoare si utilizarea sarurilor chimice pentru iluminatul si articolele de imbracaminte luminiscente, insa legislatia restrictiva a vremii nu a ajutat-o sa-si breveteze si dansul „Serpentine”, care o reprezinta pe deplin.
Rezultatele acestor inspiratii fabuloase nu au fost remarcate doar de publicul obisnuit. Ea a fost populara printre fotografi, filmata de fratii Lumière si Thomas Edison, subiectul unor mari lucrari semnate de Toulouse-Lautrec, Alphonse Mucha, Koloman Moser, Jules Chéret, iar binecunoscutul poet francez Stéphane Mallarmé a descris-o drept „o artista a betiei” si a comparat dansul ei cu „o forma teatrala de poezie prin excelenta”.
In 1900, la Targul Mondial de la Paris, Louise Fuller si-a creat propriul teatru in stilul Art Nouveau, o miscare ce a recunoscut un spirit inrudit in formele sculpturale curbate si cele naturale ale dansurilor ei.
Sa mai remarcam ca „La Loïe” a manifestat in particular si remarcabile calitati diplomatice si scriitoricesti. La Paris, ea a legat o prietenie stransa cu Regina Maria a Romaniei, cu care a purtat o lunga corespondenta, publicata mai tarziu.
Apoi, in contextul racirii dintre familia regala si viitorul rege Carol al II-lea, a incercat sa medieze intreruperea relatiei acestuia cu Elena Lupescu. Sunt detalii care atesta o data in plus complexitatea caracterului si a personalitatii acestei sensibile iubitoare de viata.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii