Ridicata pe malul european al Bosforului in Istanbul, fortareata Rumeli a fost construita din ordinul sultanului Mahomed Cuceritorul. Scopul acesteia, aflata in afara capitalei bizantine, era de a controla caile comerciale si traficul militar in campania de cucerire a Constantinopolului.
Sultanul a lansat in anul 1452 un concurs pentru construirea fortaretei, iar generalii sai concurat pentru a termina cat mai rapid ridicarea turnurilor si a zidurilor crenelate, fiecare dorind sa fie primul.
Constructia, ridicata in doar 4 luni si 16 zile, ca urmare a concurentei acerbe, se afla pe cea mai ingusta parte a Bosforului, pe locul fostei cetati bizantine, Foneus Anadoluhisari. Ca toate cetatile de acest fel, Rumeli Hisar (denumirea in turca) a fost construita nu pentru „frumusete si maretie” ci pentru aparare si blocare, reusind sa controleze complet intreaga circulatie a navelor prin stramtoare, motiv pentru care a fost supranumita „gat taiat”.
Initial, a fost ocupata de armata sultanului, dar a slujit acestui scop numai cateva luni, pentru ca in 1453 a fost cucerit Constantinopolul. Pierzand importanta strategica a fost folosita apoi ca vama, depozit, inchisoare si pentru reprezentatii teatrale.
La ridicarea fortaretei au fost folositi peste 2.000 de meseriasi dintre cei mai buni si peste 1.000 de artisti. Sultanul Mehmet al II-lea a supravegheat personal lucrarile si a dat tuturor turnurilor numele credinciosilor sai: primul, in cinstea marelui vizir Chandarly Khalil Pasa, al doilea, cel din sud, a fost numit dupa consilierul si mentorul sultanului, Zaganos Pasa, iar al treilea, din nord, in onoarea razboinicului Sarudzhi Pasa.
Cetatea are ziduri cu o grosime de 7 metri si a fost inarmata cu tunuri uriase care au tras cu pietre si miezuri metalice. Ca toate monumentele si constructiile din zona, cetatea a avut mult de suferit de-a lungul timpului.
In 1509 a fost distrusa de un cutremur, dar a fost repede restaurata, insistandu-se asupra bastionului defensiv. Mai bine de 100 de ani a slujit drept inchisoare a orasului si, in 1746 a fost grav afectata de un incendiu. A fost reconstruita in 1807 de sultanul Selim al III-lea. A fost o munca foarte anevoioasa a unei constructii ample cu o suprafata de 30 de mii de metri patrati. Lucrarile n-au fost terminate in timpul vietii sultanului si au fost oprite dupa moartea sa, cetatea degradandu-se in timp ce i se surpau zidurile.
Lucrarile importante de restaurare au inceput in 1953 si au continuat cativa ani. In 1960 cetatea a fost deschisa publicului, lansate pentru sarbatorirea a 500 de ani de la cucerirea Constantinopolului.
Fortificatia in sine consta in trei turnuri mari si alte 13 mai mici legate intre ele prin ziduri groase. Turnurile mari au porti secrete si se poate ajunge la ele pe scarile de piatra. In peretii grosi se aflau incaperi ale cazarmei. In apropiere fusese ridicata moscheea daramata de cutremur. Poate fi insa admirat minaretul ramas aproape intact, sub care se afla rezervorul de apa care alimenta cetatea si care functioneaza si astazi.
Zona are acum aspectul unui parc inconjurat de ziduri si turnuri. O noutate este constructia amfiteatrului unde se tin concerte, care desi este de data recenta, acesta se potriveste perfect cu viziunea generala a cetatii.
Anual, in amfiteatru se organizeaza festivalul traditional de muzica din Istanbul, unul dintre cele mai populare din Turcia. In interiorul cetatii functioneaza din 1960 Muzeul de Artilerie care prezinta in aer liber diverse instalatii militare de aparare.
Simbol al dominatiei imperiului Otoman in Bosfor, cetatea-muzeu merita vizitata, oferind si o priveliste magnifica a Istanbulului.
IRINA STOICA
Comentarii