Peste douazeci de reproduceri – la scara naturala sau la scara redusa – ale „Ganditorului” lui Auguste Rodin (1840-1917) se afla in lume, in locuri cu importante semnificatii cultural-sociale. Capodopera maestrului francez, geniul care a facut legatura intre sculptura academica si cea moderna, poate fi admirata, printre altele, si in fata Parlamentului din Argentina, la Buenos Aires. Poate ca este o subtila si nevinovata ironie la adresa parlamentarilor din intreaga lume mai ales ca putini stiu ca titlul original al sculpturii a fost „Poetul”. Despre cine este vorba?
Cunoscut marelui public in special datorita sculpturilor in marime naturala cu caracter eroic, care reprezinta personaje cunoscute dar in ipostaze metaforice, Auguste Rodin a primit o comanda pentru un portal care sa fie amplasat la intrarea in Muzeul de Arte Decorative din Paris. Era anul 1880 si, prin mijlocirea unor personalitati politice importante (artistul l-a cunoscut personal si pe Leon Gambetta, prim-ministru al Frantei in 1881-1882), sculptorul, deja afirmat prin realizarea unor lucrari de mare anvergura, se orienteaza spre o metafora care sa dezvaluie atmosfera societatii franceze din epoca.
„Poarta infernului” s-a numit acea lucrare din bronz, al carei personaj principal este, evident, Dante Alighieri. Impresionanta lucrare – ramasa neterminata dar achizitionata si in aceste conditii, pentru frumusetea si impactul ei emotional – este plina de personaje minuscule, in tot felul de ipostaze. Dante este realizat in postura sa clasica, de poet care mediteaza asupra moralitatii. Ei bine, tocmai acea mica sculptura de pe „Poarta infernului” a fost reluata in marime naturala de Rodin si a devenit una dintre cele mai cunoscute sculpturi ale timpurilor moderne, sub denumirea de „Ganditorul”.
Barbatul nud, aflat intr-o clasica pozitie de dezbatere cu propria constiinta, trebuie privit cu mare atentie si nu tratat superficial – asa cum se intampla atunci cand se cauta simboluri ale intelectualitatii. Si asta pentru ca insusi artistul atragea atentia ca „Ganditorul” mediteaza cu fiecare fibra a trupului sau. „Chiar inclestarea degetelor de la picioare, spune Rodin, sugereaza ca intreaga fiinta a barbatului traieste o concentrare maximala… Capodopera a fost finalizata abia in 1902 si a devenit proprietatea Primariei Parisului prin subscriptie publica. In 1906, ea a fost plasata in fata Hotelului Biron, unde a locuit multa vreme sculptorul si care a devenit muzeul sau memorial… Si cand te gandesti ca acest om provenind dintr-o familie foarte modesta (tatal functionar, mama croitoreasa) a fost respins la scoala de belle-arte de mai multe ori.
De altfel, sculpturile care reprezinta barbati celebri au fost mult timp predilecte pentru cariera lui Rodin, iar unele dintre ele au fost aspru criticate la vremea lor. Sculptura „Victor Hugo” a fost respinsa pentru ca era un nud, iar „Balzac” era prea trist si infasurat intr-o draperie. Cu greu a fost acceptata cea intitutala „Ioan Botezatorul”, pe care Rodin il vede ca pe un barbat complet dezgolit (sexul acoperit de o frunza), si degetul ridicat spre cer. Toate aceste lucrari monumentale reprezinta atat influenta lui Michelangelo si Donatello, cat si generozitatea barocului, dar mai ales viziunea personala a lui Rodin despre natura umana. El insusi s-a dovedit a fi un om cu mare tarie de caracter, dar si slabiciuni pe care si le-a asumat in permanenta. Marea sa iubire a fost Rose Beuret, o fata modesta, pe care n-a uitat-o niciodata pentru ca i-a nascut un fiu. Toate amantele sale, in special tumultuoasa Camille Claudet, n-au reusit sa-l desparta de Rose, cu care s-a casatorit cu cateva luni inainte de moarte.
PAUL IOAN
Comentarii