Cel mai populat si mai animat cartier al Parisului era definit de Zola printr-o expresie colorata „pantecul” orasului. Era locul de unde parizienii isi cumparau mancarea zilnica, locul in care gaseau cele mai alese feluri de carne si peste, halele atat de indragite de locuitori. Initial aici s-a aflat o piata, ridicata in 1137 de Ludovic al VI-lea. Sub Philippe-Auguste s-au construit doua cladiri lungi care s-au numit „Hale” si erau destinate depozitarii marfurilor pe care le aduceau negustorii. A treia hala a fost ridicata in 1265, in timpul domniei lui Ludovic al IX-lea, Sfantul Ludovic, perioada in care s-au construit si doua hale de peste.
Cartierul a fost reconstruit in intregime dupa planurile lui Victor Baltard, intre 1854-1874, in timpul Celui de al Doilea Imperiu. Extinderea halelor a fost extraordinara, dar devenind cel mai frecventat loc din Paris, la sfarsitul secolului al XIX-lea a inceput sa se puna problema mutarii lor intr-un spatiu mai larg. In 1969, 10 pavilioane de otel si de fier au fost transferate la Rungis si, in 1972, a inceput demolarea vechilor costructii si ridicarea altora noi. Forumul, asa cum il vedem noi astazi a fost inaugurat la 4 septembrie 1979 si a fost realizat dupa proiectele arhitectilor Claude Vasconi si Georges Pencreac’h.
Ridicat in umbra bisericii gotice Saint-Eustache, Forumul exprima noul concept de folosire a spatiului urban. Pe o suprafata mai mare de 40.000 mp se intinde constructia din sticla si aluminiu. Pe scari rulante, sau pe altele de marmura, poti cobori la patru nivele sub pamant, in interior aflandu-se buticuri elegante cu haine, mancare, obiecte de arta, bauturi fine, restaurante, cinematografe, banci, diferite centre de informatii. Patru linii de metrou si doua trenuri spre salba de orasele din jurul Parisului deservesc aceasta zona intens vizitata de turisti.
In apropierea constructiei moderne se afla „Fantana Inocentilor”, una dintre cele mai cunoscute din oras. Initial aceasta a fost plasata pe un perete intr-unul din colturile de la intersectia strazilor Saint-Denis si Berger. Lipita de un zid, avea trei fete, splendid decorate de Jean Goujon. Basoreliefurile reprezentau nimfe, tritoni si alegorii marine, intreaga constructie fiind considerata o capodopera a Renasterii Franceze. In secolul al XVIII-lea a fost mutata, plasata in mijlocul unui scuar, iar sculptorul Pajou a fost insarcinat cu realizarea suprafetei lipsa, respectiv cea de a patra.
Scuarul de aici nu este singura oaza de verdeata a locului. Un parc modern cu arcade metalice imbracate in plante agatatoare, cupole ocrotind adevarate sere, alei umbrite de arbori conduc spre biserica Saint Eustache, considerata a doua din Paris, dupa Notre-Dame, atat ca dimensiuni cat si ca frumusete. Construita intre 1532-1637 dupa desenele lui Lemercier este inaltata in stil gotic dar prezinta si multe elemente renascentiste. Intr-o capela de aici se afla mormantul lui Colbert realizat de sculptorii Coysevox si Tuby dupa desenele lui Le Brun. In fata bisericii este o statuie uriasa reprezentand un cap, sprijinit pe o mana. Se numeste „Ascult” si este opera lui Henry Miller (1953-1999).
In apropierea Bisericii se alfau odinioara depozitele de cereale, construite in 1765. Astazi aici este Bursa, o cladire monumentala de forma circulara cu birourile dispuse in jurul unul hol rotund, o cupola de sticla si otel si exteriorul impodobit cu perechi de pilastri. Sunt locuri dragi parizienilor, locuri in care noul a patruns in forta fara sa altereze parfumul lucrurilor de altadata.
IRINA STOICA
Comentarii