Considerat unul dintre cele mai sfinte orase din lume, Ierusalimul inalta spre soare minarete si turle de biserici, ziduri de sinagoga si multimi de arbori reprezentand si onorand in egala masura, cele trei mari religii monoteiste ale lumii: iudaismul, crestinismul si islamismul.
Daramat si reconstruit in mai multe randuri, vechiul oras este locul in care Abraham s-a pregatit sa-si sacrifice fiul, Isaac, unde musulmanii au construit Marea Moschee a Domnului de pe stanca, unul dintre cele mai sfinte altare dupa Mecca si Medina, unde Mantuitorul a propovaduit, a suferit cumplitele Patimi, a urcat drumul spre supliciul suprem cu crucea in spinare, unde a fost ingropat si a inviat din morti.
Materialele de constructie extrem de uniforme dau acestei zone istorice aspectul unui tablou incremenit in lumina si in timp, o mare opera de arta careia, conform Talmudului, Dumnezeu i-a dat noua zecimi din toata frumusetea pamantului, dar si noua zecimi din toata suferinta si tristetea lumii.
Istoria credinciosilor evrei incepe cu mai bine de 3.000 de ani in urma pe Muntele Templului. Aici, regele David, conducator al Israelului si Iudeii a luptat impotriva iebusitilor si, dupa ce a cucerit Ierusalimul, a facut din acest oras aflat in Muntii Iudeii, intre Marea Mediterana si tarmul de nord al Marii Moarte, capitala sfanta a iudaismului.
Regele Solomon, care i-a urmat, a impodobit orasul cu un palat si cu un templu impunator care ii poarta numele. In anul 37 i.Hr. pe vremea domniei regelui Irod, desi orasul era sub ocupatie romana a fost construit un alt mare templu. Acesta insa a suferit toate rava-giile timpului si ale istoriei.
Cuceritorii arabi au daramat toate cladirile religioase pe care le considerau pagane si nu a supravietuit nimic altceva decat zidul vestic de pe Muntele Templului. Se spune ca enormele blocuri de piatra de la baza lui provin chiar din Templul lui Solomon.
Cunoscut sub numele de „Zidul Plangerii” este locul unde evreii vin plangand distrugerea Templului si Exilul evreiesc. Ei scriu dorintele si numele celor pentru care se roaga pe mici biletele pe care le introduc in gaurile dintre pietre.
In Ierusalim a fost ingropat si a inviat din morti Mantuitorul cand avea 33 de ani si tot aici, dupa moartea sa, a aparut prima comunitate crestina care avea sa triumfe devenind o religie mondiala. In secolul al IV-lea, crestinii au ridicat Biserica Invierii pe stanca de deasupra mormantului lui Iisus, inlocuita in 1149 de cruciati cu o bazilica romana, actuala Biserica a Sfantului Mormant. Aceasta este altarul sacru al crestinatatii iar Via Dolorosa a devenit drumul strabatut de miile de credinciosi dornici sa inteleaga nu doar cu mintea, ci si cu sufletul misterele Invierii Domnului.
La o distanta nu prea mare de Sfantul Mormant se afla Muntele Sionului unde te poti ruga in foisorul in care a avut loc Cina cea de Taina si in care Hristos s-a aratat ucenicilor sai dupa Inviere. Este in acelasi timp locul in care se aflau ucenicii Mantuitorului in ziua Pogorarii Duhului Sfant in care a fost depus trupul Maicii Domnului inainte de ridicarea sa la ceruri.
Exista o multime de alte obiective crestine in oras, dintre care putem mentiona in fuga „Biserica Sfintei Nasteri”, „Biserica Natiunilor”, „Biserica Tatal Nostru”.
Nu putem uita insa ca pentru musulmani Ierusalimul este locul de unde Profetul Mahomed s-a ridicat la ceruri in vestita „calatorie de noapte” amintita in Coran. Profetul a urcat la Alah calare pe un armasar inaripat de pe stanca pe care s-a construit de califul Omar, in anul 691, „Domul octogonal al Stancii”, o capodopera de arhitectura. Remarcabila este si uriasa moschee pentagonala Al Aqsa, constituind principalul loc de rugaciune al musulmanilor din Ierusalim. Din pacate aceasta diversitate confesionala a dus de multe ori la conflicte care insa au putut fi rezolvate incercandu-se permanent o impacare intre categoriile de credinciosi.
IRINA STOICA
Comentarii