De cand s-a raspandit in Europa arta sculpturilor in gheata? Raspunsul este unul dramatic si romantic in acelasi timp. Povestea primului palat de gheata impleteste laolalta o poveste de dragoste, o teribila iarna ruseasca si cruzimea unei imparatese in ultimul ei an de viata. Ana Ivanovna (1693-1740), nepoata a lui Petru cel Mare, a devenit imparateasa in anul 1730, intrucat ramasese vaduva de cativa ani. Precum mai toti suveranii Rusiei, a condus tara cu mana forte, amplificand securitatea politica.
Desi a petrecut mult timp la Moscova, ea nu a mutat capitala de la Sankt Petersburg. De acest mare oras istoric al Rusiei se leaga construirea primului palat de gheata al Europei. Prilejurile nu au fost, totusi, unele de natura strict artistice. Istoria spune ca unul dintre membrii Curtii imperiale, printul Mihail Galitin, s-a indragostit nebuneste de o italianca si s-a casatorit cu ea in ascuns. Dar cand fapta a iesit la lumina, Ana Ivanovna s-a suparat foarte tare pe print, intrucat aleasa sa era catolica – fapt ce reprezenta o ofensa la adresa Curtii. Dar, in scurt timp, italianca a murit si imparateasa s-a decis sa-l pedepseasca aspru de tanarul vaduv.
Arhitectul Piotr Eropkin a fost desemnat sa construiasca un palat de gheata la Sankt Petersburg. Cu ajutorul blocurilor de gheata „sudate” cu apa, constructia a fost realizata in groaznica iarna a anului 1740, cand se pare ca temperaturile au scazut sub minus 30 de grade. Palatul a avut 24 de metri inaltime si 70 metri latime. Încaperile aveau mobilier de gheata, iar zidurile erau decorate cu sculpturi de gheata. Printul Galitin a fost obligat sa se recasatoreasca cu o slujnica, in costum de clovn.
Apoi, in noaptea nuntii, cei doi miri au fost obligati sa doarma dezbracati in dormitorul nuptial al palatului de gheata, unde pana si pernele erau din gheata. Cei doi tineri au supravietuit cu greu acestei pedepse… Dar in vara urmatoare (1740), palatul s-a topit, iar imparateasa Ana Ivanovna a murit, la 47 de ani, in urma unei teribile crize de rinichi. Sa fi fost vorba despre o justitie imanenta? Aceasta dramatica poveste reala s-a raspandit treptat in lume si posteritatea a retinut doar ideea sculpturilor in gheata, de mici si mari proportii.
În multe tari din Europa, America de Nord si Asia se desfasoara anual un fel de „carnaval al iernii”, in care sunt incluse probe (categorii) de sculptura si arhitectura in gheata, dar si constructii din „zapada inghetata”. Cel mai vechi festival de acest gen este cel din Quebec (Canada), care din 1885 are obligatoriu proba palatului de gheata. Cel mai inalt a fost construit in 1941 – a avut o inaltime de 45,7 metri. Cel mai mare a fost cel din 2004, care a fost constituit din peste 30 de mii de blocuri de gheata.
PAUL IOAN
Comentarii