Prestigioasa scoala de pictura din Anvers a cunoscut o evolutie foarte interesanta din punct de vedere al generatiilor. Astfel, in anul 1640 murea Rubens, iar in anul urmator disparea Sir Anthony van Dyck, doi dintre cei mai de seama reprezentanti flamanzi. Dar in urma lor ramanea un talent la fel de viguros si de apreciat in Flandra: Jacob Jordaens (1593-1678), continuatorul stilului baroc inconfundabil al lui Rubens. Desi a fost primul din cei unsprezece copii ai familiei, Jacob s-a bucurat de o educatie aleasa, avand in vedere situatia materiala a tatalui sau, un comerciant reputat in Antwerp. Si, pentru ca a venit vorba despre familie, ar trebui sa amintim ca Jordaens este autorul unui autoportret unicat in istoria picturii: o panza in care apare tanarul Jacob alaturi de parinti si de opt frati!
O asemenea scena de familie (pazita de ingerasi) este emotionanta si vorbeste de la sine despre atasamentul autorului fata de valorile mediului in care a crescut. Si, intr-adevar, Jordaens nu si-a parasit localitatea natala decat pentru foarte scurt timp, in vreme ce maestrul sau, Rubens, a fost un oaspete vestit pe la curtile regale ale Europei. Dar nu se poate spune ca Jordaens s-a comportat ca un „provincial” in raport cu valorile europene. Astfel, cu toate ca nu a facut calatorii de studiu (in Italia, in primul rand), el a studiat maestrii italieni din reproducerile care circulau in Tarile de Jos. In lucrarile sale chiar se vad influente din Tizian, Veronese si Caravaggio.
Apropierea lui Jacob Jordaens de lumea rurala si de atmosfera familiala a mediului satesc este una dintre dimensiunile de baza ale operelor sale. Insufletita adunare taraneasca in jurul unei mese festive, cu catel si cu purcel (cum am spune noi) a fost una dintre placerile descriptive ale maestrului. Pentru memoria afectiva a cititorului amintim o imagine de neuitat marca Jordaens, si anume capodopera „Regele betivilor”. Intr-o atmosfera de harmalaie generala – femei si barbati canta fie din gura, fie la cimpoi si fluier, bucatele stau generoase pe masa, spre satisfactia unui catel, iar in prim plan apare, ca o nota de umor, un prunc pe care mama il sterge la fund! (in alte variante, acest detaliu lipseste, iar batranul incoronat drept betivanul sef nu mai este in centru).
Modul generos si jovial de a fi al lui Jordaens a fost imprumutat si personajelor sale, care emana intotdeauna bunatate si nu apar niciodata elemente de vanitate. Apropiindu-se cu predilectie de folclor si mitologie, maestrul din Antwerp a ilustrat si cateva fabule presupuse a fi ale lui Esop, inteleptul grec traitor in sec. VI i.Ch. L-a interesat in special lupta dintre viclenia Satyrului (personaj masculin hibrid, om-tap) si intelepciunea taranului, care, pentru a-l primi la masa sa, ii pune intrebari cu talc.
Jacob Jordaens a fost si un excelent desenator de schite pentru tapiserii, reusitele sale fiind vestite in lumea barocului, mai ales variantele mari ale operelelor sale. Ca si marele sau profesor, Rubens, acest artist al lumii rurale din Flandra si-a deschis mai multe ateliere de creatie in Antwerp, dupa modelul deja consacrat: ce incepe maestrul, finalizeaza elevii. Poate ca unul dintre secretele longevitatii acestui pictor baroc flamand a fost viata sa familiala, el devotandu-si o mare parte din timp sotiei sale si celor trei copii. A fost si un spirit religios cultivat si generos, el continuand sa decoreze biserici catolice si dupa ce a trecut la protestantism.
PAUL IOAN
Comentarii