Renumit pentru eleganta constructiilor sale, New Delhi, capitala federala a Indiei, este un oras nou, construit in 1931. In 1912, cand India era considerata inca o perla a Coroanei Britanice, autoritatile Imperiului au hotarat mutarea capitalei de la Calcutta la New Delhi, unde urma sa se inalte un oras de 30.000 de locuitori, cuprinzand printre altele, ca o piesa centrala, Casa Viceregelui, respectiv sediul Conducerii.
Cu alegerea locului pentru constructia acestui oras, de fapt un cartier rezidential, au fost insarcinati trei oameni ai guvernului, printre care arhitectul Edwin Lutyens, cel care proiectase o serie de case pentru elitele britanice. El a devenit coordonatorul sef al intregii operatii, fiind ajutat in aceasta uriasa intreprindere de un alt arhitect vestit al Imperiului, Sir Herbert Bakor.
Locul ales de Lutyens, aflat la cinci kilometri sud-vest de orasul Delhi, cuprindea si dealul Raisina, de pe care Casa Viceregelui, un adevarat palat, domina intregul ansamblu de cladiri. Constructia a durat din 1912 pana in 1931 iar rezultatul a fost cu totul pe masura asteptarilor. Cu o suprafata de 18.500 mp, o lungime de 192 metri, un dom inalt de 50,5 metri si 340 de camere, Casa Viceregelui amintea constructiile uriase ale antichitatii atat prin grandoare cat si prin eleganta si aliniamentul partilor componente.
Lutyent a fost vizibil influentat de frumusetea Fortului Rosu din Delhi pe care l-a vazut la prima sa vizita in India. I-au placut mai ales fantanile istorice, pe care a incercat sa le reproduca si sa le depaseasca chiar, in propriul sau aranjament cu apa. A realizat astfel o splendida gradina in care fantana cu nuferi constituie un veritabil punct de atractie, urmand astfel exemplul marilor arhitecti moguli. Tot exemplul acestora l-a calauzit si in folosirea „picturii in umbra”, procedeu constand in crearea unei cornise subtiri din piatra prin care se realizeaza o bordura adanca de umbra. Casa Viceregelui si cele doua secretariate ale lui Baker au fost construite din piatra numita Dohipur, de culoare rosie si maro deschis. Ferestrele cladirii sunt mici, asezate in adancime, creand un puternic efect de luminozitate. Casa scarilor, asezata sub dom, este deschisa deasupra, lasand sa patrunda lumina soarelui sau cea a stelelor pe timpul noptii. Este un cadru spectaculos de primire a invitatilor oficiali, care urmau sa fie patrunsi de maretia locului. Remarcabila este imbinarea tuturor elementelor, a teraselor, a verandelor, a colonadelor si curtilor, cu un puternic si viu caracter autohton.
Toate sunt plasate intr-o singura cladire, de o marime uriasa, in care nici un element nu este in plus, sau intr-o pozitie stinghera. Sub cupola uriasa a domului se afla sala de receptie oficiala. Aici era amplasat tronul Viceregelui, cu fata spre intrarea principala. Etajul principal mai continea apartamente de stat, un salon de receptie, o sala de bal, o biblioteca si o sufragerie. Existau 54 de dormitoare, odai ale copiilor si ale insotitorilor acestora. Mobilele pentru camerele copiilor au fost realizate chiar de Lutyens care a reusit sa-ti gaseasca timp in acest scop. Din nefericire intre cei doi arhitecti a izbucnit un conflict care insa nu a putut diminua rezultatul muncii lor.
In 1931 s-a facut inaugurarea oficiala a Casei Viceregelui care a fost folosita ca atare vreme de 14 ani. Dupa castigarea independentei Indiei, cladirea a ramas la fel de importanta raspunzand altor scopuri ale tarii, multimea pavilioanelor si a teraselor amintind inca o data oamenilor de aici nu de constructorul propriu-zis ci de stralucitorii moguli de odinioara.
Autor: IRINA STOICA
Comentarii