De-a lungul epocilor si curentelor dominante ale picturii universale, credeam ca nudul feminin atinsese perfectiunea. De la rafinatul Botticelli la maestrul odaliscelor, Dominique Ingres, trupurile zeitelor capatasera armonia divina a formelor si culorilor. Dar iata ca un nou basm al frumusetii feminine avea sa fie scris intr-o perioada cand academismul intrase deja in uitare.
Francezul William-Adolphe Bouguereau (1825-1905) a fost autorul a aproximativ 822 de panze de o frumusete aproape ireala, provocand in mod ostentativ o vie emotie privitorului. Expresivitatea de vis a nudurilor sale si a scenariilor care toate par sa alcatuiasca un basm interminabil l-au dus pe acest maestru al culorilor fine si al conturului elegant in casele marilor colectionari europeni si americani. Bouguereau ajunsese in culmea unei glorii artistice pe care niciun pictor al secolului XIX n-o atinsese pana la el. Si, totusi…
Artistul autentic este, de regula, si un vizionar. In mod cert, si perfectionistul si traditionalistul maestru nascut la La Rochelle stia ca stilul sau nu poate cuceri la infinit inima publicului sensibil. Dar, dupa cum el insusi marturiseste cu onestitate remarcabila, s-a lasat „dus de val” si a lucrat pentru a-si sustine „basmul Bouguereau”, probabil si din motive financiare. Tot ce lucra era bine vandut. Numai ca a doua jumatate a secolului XIX a scos la iveala noutatea conceptuala numita „impresionism”.
Eleganta si distinctia uluitoare ale maestrului academist au ajuns, chiar prin gura unor elevi ai sai (Henri Matisse), surse de ocara. Noul val nu l-a iertat pe conservatoristul Bouguereau. Degas si alti „printi” ai avangardei care se pregatea sa cucereasca lumea il ironizeaza si-l considera definitiv prizonier al trecutului. Spre finele veacului XIX, criticii nu se mai opresc din a dinamita opera maestrului vazut precum un creator de „dulcegarii alunecoase”. Peste „basm” se lasa umbra uitarii.
Dar, asa cum un mare talent nu este niciodata sortit pieirii, Bouguereau renaste din propria cenusa, dupa un secol. A trebuit sa treaca o suta de ani pentru ca tusa lui atat de sensibila si de fina, pentru ca femeia perfecta cu epiderma dulce-matasoasa sa revina in atentia colectionarilor. Muzee din SUA si Canada l-au redescoperit, la fel si casele de licitatie. Astfel, panza „Inima trezita” s-a vandut cu 1,5 de milioane dolari (1998), iar „Caritate” cu 3,5 de milioane dolari (anul 2.000).
Bouguereau a facut cunostinta cu panzele marelui sau inaintas, Raphael Sanzio, la Roma. Marele renascentist i-a influentat in mod categoric maniera artistica. In consecinta, frumusetea de basm a compozitiilor sale si in special nudurile au ajuns in fiecare an sa fie selectate la Salonul din Paris (juriul prestigioasei expozitii fiind adept al clasicismului academist).
Un exemplu edificator al operei lui Bouguereau este „Nasterea lui Venus”, o tema pe care se credea ca Botticelli a dus-o la perfectiune, a starnit atata admiratie, incat orice comparatie cu renascentistul inaintas a devenit imposibila. Si asta pentru ca maestrul francez a stiut sa imbine fiorul romantic al scenei cu cel religios, depasind astfel in splendoare si faimoasa panza „Triumful Galateii” a lui Raphael.
PAUL IOAN
Comentarii