În celebrul cimitir parizian Père Lachaise i se odihneste doar inima lui Jaqcues-Louis David, adusa din exil, nu si ramasitele pamantesti. De ce? Poate pentru ca a fost un artist prea înflacarat de idealurile sale republicane si a ajuns sa promoveze cultul personalitatii împaratului Napoleon. Tocmai el, un republican convins, amic apropiat al lui Voltaire, Robespierre si Marat.
David, republicanul (iacobin) care a semnat condamnarea la moarte a lui Ludovic al XVI-lea, s-a vazut pus în situatia de a accepta sa fie „pictorul de Curte” al autoîncoronatului Napoleon Bonaparte, dupa ce republicanii cazusera în dizgratie. Si cand Napoleon însusi a disparut din istorie, David a plecat în exil si nu a mai acceptat protectia noului rege, Ludovic al XVIII-lea, care l-a amnistiat în zadar. Batranul maestru facuse prea multe concesii fostului suveran.
Destin prea tumultuos, poate doar Caravaggio sa fi avut atatea meandre, cauzate de temperament, sau poate Picasso cu labirintul iubirilor sale „malitioase”. Iata doar cateva evenimente semnificative din viata lui David: dupa arestarea si ghilotinarea lui Robespierre (sfarsitul „Terorii”), pictorul este arestat si el. Fosta sotie îl viziteaza si apoi îl ajuta sa iasa din închisoare. Pictorul, emotionat, se recasatoreste cu ea. Ei bine, acel moment a fost scanteia capodoperei „Rapirea Sabinelor”, în care femeile sabinilor fac pace între etnia lor si romanii care le rapisera. Momentul urmator a fost atentia acordata de generalul Napoleon acestei panze exceptionale (522 cm x 385 cm), iar corsicanul îi cere sa-l picteze trecand Alpii prin trecatoarea St. Bernard. Dar nu pe catar, ca-n realitate, ci pe un superb armasar alb.
David se conformeaza si devine „pictor de Curte”. Poate ca atunci (1800) nu avea sa banuiasca faptul ca va picta si apoteotica „Încoronare” din 1804. Dar faptele se leaga surprinzator în viata. Napoleon, viitorul împarat care-l simpatizase pe Robespierre, stie ca revolutionarul David semnase si condamnarea la moartea a lui Alexandre de Beauharnais, nimeni altul decat sotul Joséphinei. Aceasta, ramasa vaduva, va deveni prima sotie a lui Napoleon!
Ei bine, cultul personalitatii facut de David lui Napoleon I se distinge clar si din celebra „Încoronare” de la Notre Dame. Dincolo de dimensiunile colosale ale panzei (9,79m x 6,21m), abilul maestru face urmatoarele „concesii”: Napoleon este pe o axa deasupra papei (oficiantul principal), Joséphine primeste coroana de la sotul sau, si nu de la papa, iar trena împaratesei nu este sustinuta de cele trei surori ale împaratului (cum era cutuma), ci de alte domnisoare.
În foarte succinta noastra prezentare, nu putem omite „Moartea lui Marat”. Marele teoretician al lui Robespierre a fost ucis în baie de Charlotte Corday. Marat statea în apa din cauza unei grave boli de piele, acolo îsi amenajase biroul. Dar în imagine nu apar nici urmele îngrozitoare ale bolii, si nici cutitul ramas în pieptul lui Marat… Ultima cruda ironie a soartei lui David: ajuns la 67 de ani, el moare la Bruxelles dupa ce este lovit de o caleasca (1825), pe cand iesea de la teatru. Iar Franta nu-l va mai primi acasa niciodata. Doar inima. (Nota: în foto sunt doar detalii.)
PAUL IOAN
Comentarii