Pentru cei mai multi dintre noi, orasul Milano nu înseamna doar o „capitala a modei” ci si un centru cultural încarcat de istorie si rafinament. Dintre veritabilele simboluri ale orasului nu pot fi omise: impunatorul Dom, „Cina cea de Taina” a marelui Leonardo din manastirea „Santa Maria delle Grazie” sau ultima „Pieta” a lui Michelangelo din Palatul Sforzese.
Printre acestea, cu o incredibila forta se remarca „La Scala”, una dintre cele mai vestite scene de opera din lume. Cu toate ca, de-a lungul timpului si alte teatre lirice au capatat un prestigiu bine meritat, nici unul nu s-a bucurat de faima si statutul celui milanez. A cânta pe scena acestuia constituie un adevarat „brevet” de consacrare, o confirmare a faimei si talentului.
Istoria acestui teatru vestit se deruleaza pe mai bine de doua secole si jumatate. In anul 1776 un incendiu cumplit a distrus teatrul Palatului Regal si constructia noului asezamânt a început pe locul în care se afla biserica Santa Maria della Scala. Construita în 1381 aceasta a fost desacralizata si demolata din motive necunoscute.
Lucrarile au fost încredintate în 1777 arhitectului Giuseppe Piermarini care a trasat liniile unei constructii neoclasice a carei fatada era împartita în trei registre orizontale. Primul, corespunzând parterului prezenta un portic cu trei arce deasupra carora se afla o terasa. Cel de al doilea avea ferestre cu câte un timpan triunghiular încadrat de coloane corintiene, iar al treilea avea un fronton înfrumusetat de un basorelief inspirat din mitologia romana.
In 1830 Alessandro Sanquierico a adaugat constructiei cele doua aripi laterale. Edificiul era de o sobrietate aproape unica în epoca. Sala de spectacole cu o acustica perfecta a devenit în scurt timp locul întâlnirii nobilimii milaneze care a ajutat la împodobirea edificiului prin închirierea lojelor pe care fiecare si-o dorea cât mai frumoasa.
In forma de potcoava, sala era împartita în câteva rânduri de astfel de loje, primele doua siruri fiind întrerupte de intrarea principala si loja regala aflata deasupra. In total existau circa 3.000 de locuri. Decoratiile fastuoase erau realizate din stuc aurit si au fost modificate permanent pâna în ultimii ani. Scena, încadrata de gigantice coloane corintiene a fost la rândul ei marita în câteva rânduri, ajungând în 1814 cea mai mare din Italia.
Teatrul La Scala a fost inaugurat de doua ori: prima oara la 3 august 1778 cu opera „Europa recunoscuta” de Antonio Salieri si a doua oara la 11 mai 1946 cu un concert dirijat de Arturo Toscanini, celebrând restaurarea si redeschiderea ei dupa ravagiile provocate de cel de Al Doilea Razboi Mondial.
De fapt prima reconstructie a teatrului a avut loc în 1907, urmata de cea din 1946 si ultima fiind cea din anul 2004. De sute de ani, sezonul muzicii de opera începe la 7 decembrie, de ziua Sfântului Ambrozie, patronul orasului. Traditia cere ca toate spectacolele sa se termine înainte de miezul noptii iar daca spectacolul este mai lung începe mai devreme.
Din foaierul teatrului se ajunge în Muzeul Operei care contine o extraordinara colectie de picturi, schite, statui, costume si documente privitoare la istoria companiei si a cladirii.
Edificiul gazduieste si Academia pentru Studiul Artelor Dramatice al carei scop este pregatirea de noi generatii de artisti si tehnicieni devotati muzicii. In centrul pietei din fata Operei se afla statuia lui Leonardo da Vinci, realizata de Pietro Magni în 1872.
IRINA STOICA
Comentarii