Pentru cei mai multi dintre noi, Tarasconul este un orasel populat de oameni veseli, uneori chiar putin fanfaroni, putin poltroni, meridionali pur-sânge, condusi de laudarosul Tartarin, vânator de lei impotriva propriei vointei, considerat model de vitejie pentru naivii sai concetateni. Cel putin asa apare el din nemuritoarea scriere a lui Alphos Daudet, carte care se adreseaza nu doar copiilor ci si oamenilor maturi in egala masura, facându-i sa guste slova care impleteste lirismul si duiosia cu umorul cel mai autentic
Poate ca povestile vânatoresti isi au originea in vechea legenda a orasului, care odinioara a fost o insula pe Rhône, dar aluviunile aduse de fluviu au legat-o de tarm. Se spune ca orasul era terorizat de Tarasque, un monstru amfibiu, care devorase o multime de copii. Spaima si durerea au terorizat oamenii pâna la sosirea Sfintei Marta. Aceasta a reusit sa-l stapâneasca, sa-l imblânzeasca intr-un anume fel si l-a predat populatiei. Aceasta legenda a dat nastere unei ample iconografii in regiune, fiind in acelasi timp subiectul unor importante procesiuni pline de piosenie. Obiceiul s-a perpetuat pâna in zilele noastre si, intre ultima duminica a lunii iunie si ziua de 29 iulie, ziua Sfintei Marta, o efigie a monstrului, purtata si animata de opt tineri, strabate strazile orasului.
Castelul de pe malul Rhônului este unul dintre cele mai frumoase din Provence. Aspectul sau exterior de fortareata feudala corespunde perfect elegantei gotice a curtii interioare si rafinamentului salilor. Totul poarta marca Renasterii. Castelul a cunoscut clipe de glorie in timpul bunului rege René, prieten si protector al artelor, ultimul conte, de Provence. Mai târziu fortareata a fost transformata in inchisoare pâna in 1926, când cladirea a fost restaurata si deschisa publicului.
In apropierea castelului se afla biserica Sfintei Marta, reconstruita in secolul al XIV-lea pe ruinele unui edificiu mai vechi din care s-a pastrat numai cripta Sfintei. Peretii locasului sunt impodobiti cu picturi reprezentând scene din viata Sfintei Patroane, si intregul interior este dotat cu numeroase opere de arta si o exceptionala orga baroc. Vechea primarie, recent restaurata, este si ea un minunat exemplu de arhitectura a secolului al XVI-lea.
In fata Tarasconului, pe celalalt mal al fluviului, se inalta localitatea Beaucaire al carei castel, cu minunatul sau donjon, ridicat pe un pinten de stânca, domina totul in jur. Nu au existat conflicte intre cele doua cetati dar amândoua au adoptat deviza: "Daca vrei pace, pregateste-te de razboi". Vârsta de aur a orasului a fost aceea a târgurilor, vestite in toata lumea, instituite de Raymond al VI-lea de Toulouse in 1217.
El a facut aici "capitala franceza a negustoriei" pentru ca târgurile adunau oameni veniti din toata Europa si chiar din Orient. Se vindeau stofe, matasuri, faiante, sticlarie, mirodenii si tot aici dadeau reprezentatii artistii din circ si de comedie spre deliciul publicului. In celebrul sau "Poem al Rhônului", marele poet Mistral evoca tocmai aceste târguri, ramase vii in memoria oamenilor. Sediul episcopiei, sapat in stânca si multimea vestigiilor imprumuta si acestei cetati acel aer de misterioasa legenda asemenea vecinei sale de pe celalalt mal al fluviului.
Comentarii