Intemeiat de Adolf al II-lea in 1143, intrat pe scena istoriei relativ tarziu, in 1159, Lubeckul s-a numit initial Liubice. Numele asezarii germane venea de la cuvantul „die liebliche”, insemnand „cea draguta”. Se nascuse dupa un sir de razboaie si incendii, a fost reconstruit din caramida si in curand a devenit un adevarat model pentru toate orasele de pe tarmul Marii Baltice. Erau vestite si atunci, ca si acum turnurile Bisericii Fecioarei (Marienkirke) si ale Catedralei orasului dar si primaria, adevarata capodopera de arhitectura, avand fatada gotica, scari renascentiste si coloane zvelte, care margineau o piata.
In 1158 este fundata la Lubeck acea „Comunitate a negustorilor germani sezonieri din Gottard” care avea sa devina in secolul al XIV-lea puternica Liga Hanseatica. In secolul al XIII-lea hansa din Londra si Hamburg – orase care obtinusera dreptul de a se constitui in asociatii – fuzioneaza cu hansa din Köln (1281) formand hansa teutona. Aceasta atrage si alte orase, devenind din 1350 o uniune, care, din 1356, avea o dieta iar in secolul al XV-lea cuprindea 160 de orase si antrepozite comerciale la Londra, Bruges, Bergen, Novgorod.
In urma deplasarii cailor comerciale maritime spre Marea Mediterana si Oceanul Atlantic insa, Hansa isi pierde importanta si se destrama. In perioada de glorie a Ligii, Lubeckul, al doilea oras din Germania, urmand imediat dupa Köln, ramane „regina Hansei”. Chiar Carol Quintul se adresa plin in respect celor aflati in fruntea orasului spunandu-le „Dumneavoastra, conducatori ai Lubeckului”. Si dupa destramarea Hansei continua sa petreaca aici o serie de evenimente importante.
In 1629 se semneaza pacea care pune punct „perioadei daneze” (1625-1629) a Razboiului de 30 de Ani, pace care confirma infrangerea regelui danez Cristian al IV-lea. Ca oras liber, in 1815, Lubeckul intra in Confederatia Germana, in 1866 in Confederatia Statelor Germane de Nord si in 1871 in Imperiul German. Isi pastreaza statutul de oras liber pana in 1937 si, dupa bombardamentul din 1942, sufera mari distrugeri. Urmeaza o perioada intensa de reconstructie si este inscris pe lista UNESCO a patrimoniului cultural universal, fiind cel mai bine conservat oras medieval de pe tarmurile Marii Baltice. Exista aici peste 1000 de cladiri protejate ca monumente istorice.
Pe langa acestea orasul se mandreste cu unul dintre cei mai de seama fii ai sai: Thomas Mann (1875-1955). Nascut aici, acesta a primit Premiul Nobel in 1929. Una dintre cele mai cunoscute opere ale sale este romanul „Casa Buddenbrook” in care reconstituie viata orasului de odinioara. Privind pe fereastra casei dedicata scrierilor marelui prozator, toate par asemenea celor pe care le vedeau membrii familiei senatorului – eroii romanului – cand, in jurul mesei se delectau cu mancarurile apetisante, oferite in farfurii de argint.
Stradutele inguste de langa cele sapte turnuri gotice dau senzatia de intimitate si de siguranta. In apropiere se afla impunatorul Holstentor si vechiul depozit de sare ridicat in secolul al XV-lea. Orasul este plin de lumina si de melodii vesele, aici avand loc in lunile de vara Festivalul de muzica al landului Schleswig-Holstein si iarna targul de Craciun de langa Marienkirche. Santierul naval, fabricile de cauciuc sintetic, de automobile, tractoare si avioane, industria textila si electrotehnica au oferit o viata noua batranului oras, celebru odinioara prin minunatul martipan pe care il poti rontai si astazi plimbandu-te printre casele la alte caror ferestre astepti sa apara personajele lui Thomas Mann.
IRINA STOICA
Comentarii