Una dintre cele mai cunoscute si mai frumoase manastiri din judetul Valcea, Arnota, se afla in satul Bistrita din comuna Costesti. Asezamantul are hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” si pana in anul 2000 a avut obste de calugari.
Traditia spune ca dupa o lupta grea cu turcii, batalie pe care nu a reusit sa o castige, Matei Basarab, urmarit de dusmani, s-a refugiat in Muntii Arnotei, in apropierea unui lac. Scapand cu viata, a ridicat drept multumire cerului o manastire, asa cum promisese in clipele de mare necaz. Asezamantul a fost zidit pe locul unuia mai vechi, in anii 1633-1634, avand hramul pastrat pana in zilele noastre.
Prima atestare documentara dateaza din 1636. Biserica asa cum ne apare si astazi, este mica, sobra, cu o linie simpla, fiind realizata dupa un plan trilobat cu abside poligonale, cu pridvor deschis. Are naosul despartit de pronaos prinr-un zid cu o deschidere de marimea unei usi, lungimea de 14,10 metri, latimea 3,50 metri, in altar si 5.63 metri in abside si inaltimea de la care se ridica arcadele pe care se inalta boltile de 5,70 metri. Are o turla mare octogonala deasupra naosului si o alta, tot mare, peste pridvorul deschis, sustinut de sase coloane masive de piatra.
Exteriorul este impartit in doua registre de un brau de caramida in relief, avand deasupra ocnite adancite si dedesubt firide superficiale rotunjite. In pronaos se afla mormantul lui Matei Basarab, trecut intru cele vesnice la 9 aprilie 1654, ingropat mai intai la Targoviste si adus aici dupa rascoala seimenilor. Alaturi de domnitor se odihneste tatal acestuia, vel-vornicul Danciu, fost ostean al lui Mihai Viteazul.
La inceputul domniei sale, Constantin Brancoveanu, fascinat de frumusetea si istoria locului, ii adauga pridvorul cu turla si intre 1705-1706 repara si restaureaza pictura. Tot atunci reconstruieste catapeteasma, o adevarata opera de arta, impodobita cu elegante elemente sculpturale, reprezentativa pentru stilul brancovenesc, pastrata acum la Muzeul de Arta din Bucuresti. In acelasi timp este executata usa bisericii, sculptata in lemn de castan, un element arhitectonic deosebit de valoros.
Pictura initiala a bisericii se pastreaza inca, fiind executata in 1644 de unul dintre mesterii vestiti ai epocii, Stroe din Targoviste. In anul 1753 lucrarea a fost definitivata de Popa Dumitru.
Trecerea timpului isi pune serios amprenta asupra asezamantului care, afectat si de cutremurul din 1838, se afla intr-o stare de ruina avansata. De aceea, domnitorul Stirbei (1849-1856) darama vechile cladiri, ridica altele in stil neogotic si restaureaza biserica dupa planurile arhitectului I. Schllater. Lucrarile au inceput in 1852 si s-au terminat in 1856, la ele contribuind si arhitectii S. Benis si I. Freiwald. Chiliile erau dispuse pe latura sudica, alaturi de mica poarta de intrare si de clopotnita si comunicau printr-o galerie de lemn.
Alte reparatii au fost facute in 1907 si 1935, iar in anul 1934 au mai fost zidite cateva chilii, in una dintre ele fiind amenajat si un mic muzeu.
Intre 1954-1958 s-au facut serioase consolidari, in 1979 a fost inlocuit acoperisul, iar in 1949 Arnota a devenit manastire de maici.
IRINA STOICA
Comentarii