Aflata in satul al carui nume il poarta, comuna Valea Mare-Pravat, judetul Arges, Manastirea Namaiesti are hramurile Intrarea Maicii Domnului in Biserica si Izvorul Tamaduirii. Nu se cunosc date despre intemeierea locasului dar traditia il considera pe domnitorul Negru Voda intemeietor al manastirii. Unii istorici sustin ca aceasta biserica, sapata in stanca, a fost initial o catacomba crestina, in vreme ce altii presupun ca a fost un templu inchinat zeului Zamolxe. Se spune ca aici a poposit o noapte Sfantul Apostol Andrei.
Crezand ca in pestera traieste un preot pagan pe care ar fi vrut sa-l converteasca, Sfantul a intrat si, negasind nimic, a strigat catre tovarasii lui de calatorie care asteptau afara: „Nemo est!”, (nu este nimeni!). De aici numele „Namaiesti”. El a adus icoana despre care se crede ca a fost pictata de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, fiind una dintre cele 12 icoane executate la dorinta Maicii Domnului, care le-a dat apoi celor 12 Apostoli ca sa le duca in lume in timp ce propovaduiau adevarata credinta.
Privitor la inceputurile manastirii, exista o legenda conform careia pe stanca pe care se afla manastirea au innoptat trei ciobani. Toti trei au avut acelasi vis in care, in dangat de clopot, li s-a aratat un inger spunandu-le ca sub acea stanca se afla o icoana a Maicii Domnului. Dimineata si-a povestit fiecare visul, s-au speriat si au hotarat ca in noaptea urmatoare sa-si mute locul de culcare. Visul s-a repetat si, in a treia noapte, le-a aparut chiar Maica Domnului care le-a aratat intrarea in grota si le-a spus sa faca o biserica acolo.
O alta versiune a acestei legende vorbeste despre un singur cioban care, ramanand peste noapte la stanca respectiva, a visat-o pe Maica Domnului care l-a indemnat sa sape ca sa gaseasca icoana intr-o bisericuta in piatra. Omul a ascultat-o, a sapat trei zile si trei nopti si a descoperit in pestera biserica, impodobita cu icoane si odoare. Sfanta Fecioara a mai cerut ca numarul celor ce vor sluji in biserica sa fie 33 dupa numarul anilor traiti de Mantuitor si de atunci, fara a exista o regula scrisa, s-a incercat ca acest numar sa nu se depaseasca.
Se spune ca este cea mai veche manastire de calugarite din tara si este atestata documentar din 1547 intr-un hrisov al lui Mircea Ciobanul. In 1916 cladirile anexa si biserica din stanca au avut mult de suferit in urma unui incendiu provocat de bombardamentele germane. Locasul a fost refacut intre 1917-1921 iar in 2001 au fost intreprinse ample lucrari de restaurare.
Din cauza peretelui de stanca, intrarea in sfantul locas se face prin usa pridvorului dinspre miazazi, nu dinspre apus, cum suntem obisnuiti. Peretii stancosi se afla in nord iar la rasarit si miazazi a fost construit un zid de piatra si caramida. Turla este captusita in partea inferioara cu un manson stancos iar partea superioara este cimentata cu un acoperis de tabla. Peretii de piatra au o inaltime de 4 metri, sunt daltuiti si lipsiti de picturi, dar la nord si apus sunt impodobiti cu icoane.
Iconostasul dateaza din anul 2000, inlocuindu-l pe cel vechi, distrus de vreme si ros de cari. Altarul are o adancime de 2,60 metri si este pardosit cu scandura. In partea de nord este expus un epitaf cusut la inceputul secolului trecut, cu fir de aur si argint. Langa epitaf se afla vestita icoana, facatoare de minuni, a Maicii Domnului cu Pruncul. Icoana a fost ferecata in argint in 1798 si a fost restaurata in 2001 dupa metoda athonita, aplicandu-se pe dinauntrul ferecaturii o panza pictata ca si originalul si lasandu-se intacta pictura veche. Prin generozitatea unui roman credincios stabilit in Anglia este acum ferecata in aur.
IRINA STOICA
Comentarii