Unul dintre cei mai importanti artisti ai Renasterii germane a fost Albrecht Dürer (1471-1528), pictor gravor, matematician si teoretician al artei cu o opera inconfundabila si de mare influenta asupra multor generatii de artisti. Acest mare maestru a fost un autodidact care a stiut sa invete enorm de la reprezentantii Renasterii italiene, prin calatoriile sale de studiu, in special la Venetia. In memoria colectiva a iubitorilor de arta, el este cunoscut in primul rand prin gravurile in lemn din ciclurile intitulate „Apocalipsa” (15 panele de lemn), „Sfanta Familie” (11 panele) si „Viata Sfintei Fecioare” (17 panele).
Nascut in familia artistului aurar Albrecht Dürer cel Batran, viitorul mare artist a invatat desenul si gravura de la tatal sau, dar cel care i-a stimulat talentul nativ spre realizarea gravurilor in lemn si tipariturilor a fost nasul sau, Anton Koberger (proprietar al mai multor tiparnite). Un rol important in cariera lui Dürer a fost faptul ca a locuit la Nürmberg, un oras care avea schimburi comerciale si artistice intense cu Italia. Iar in vremea cand Dürer incepea sa-si cristalizeze conceptiile artistice se desfasura ceea ce istoricii numesc „Renasterea Nordului” – patrunderea ideilor renascentiste italiene in partea de nord a Europei, la finele secolului XV.
Calatoriile in Italia nu i-au adus marelui maestru german doar cunostinte valoroase despre tehnica picturii si a desenului, dar i-au construit si un nume de glorie. Si asta pentru ca primul mare ciclul de gravuri in lemn, „Apocalipsa”, era deja cartea sa de vizita. Italienii au fost impresionati de acele capodopere uluitoare, pline de tensiune si dramatism. Inspirat dupa cea din urma Carte a Noului Testament, ciclul „Viziunilor lui Ioan din Patmos” avea panele cu dubla imprimare: pe o fata imaginea, iar pe verso textul biblic corespunzator. Cele cincisprezece paneluri au fost realizate intre 1494 si 1498. Cea mai mare notorietate a avut „Cei patru calareti ai Apocalipsei”. De asemenea, panelele in care apare Dragonul (balaurul) cu sapte capete (fiecare simbolizand un pacat de moarte) au avut un succes enorm. Din acest motiv, artistul a reluat acest ciclul in 1511, alaturi de altele noi, tot de inspiratie biblica.
De mare importanta in cariera lui Dürer a fost intalnirea cu artistul venetian Jacopo de Barbari, care l-a introdus in tehnica perspectivei, a anatomiei si a proportiilor. Treptat, maestrul german va renunta la influenta goticului si se va acomoda cu stilul renascentistilor italieni. In acest sens, lucrarile realizate pentru Maximilian I (imparat al Sfantului Imperiu Roman), incepand cu 1512, vor demonstra nivelul exceptional al abilitatilor artistice ale marelui gravor. In acea perioada a realizat capodoperele „Arcul de Triumf” (alcatuit din 192 panele de lemn, dimensiunile totale fiind 295 cm x 357 cm), „Procesiunea Triumfala” (137 panele) si „Marele Car Triumfal” (8 panele; aici apar aluzii despre Julius Caesar si Alexandru cel Mare, ca inantasi dinastici).
Faima lui Durer a ajuns si-n nordul Europei. Regele Christian al II-lea al Danemarcei, ii solicita mai multe lucrari. Maestrul face cunostinta cu obiecte si animale aduse de conchistadori si-si alcatuieste propriul sau „cabinet de curiozitati”. Din ce im ce mai bolnav, el se retrage la Nürmberg si moare la doar 56 de ani.
PAUL IOAN
Comentarii