Renumit pentru arhitectura eleganta, pentru gradinile sale minunate, pentru celebra „sala a oglinzilor” si pentru ancorarea sa in multe dintre evenimentele istorice, Palatul Versailles, din apropiere de Paris, este inconjurat de cateva alte monumente de certa valoare. Putem aminti astfel: „Marele si Micul Trianon”, „Templul amorului” sau „Ferma Reginei”. Dintre acestea „Marele Trianon” este cel mai cunoscut si, se pare, cel mai rafinat.
A fost construit de Jules Hardouin-Mansart in 1687, pe locul unei mai vechi constructii si anume „Trianonul de portelan” ridicat in 1670 de Ludovic al XIV-lea pentru a se refugia de fastul de la Curte si pentru a-si adaposti intalnirile amoroase cu Doamna de Montespan. Acesta a fost daramat la randul lui si inlocuit cu Marele Trianon sau „Trianonul de marmura” ocrotind acum dragostea regelui pentru Doamna de Maintenon.
Fatadele noii constructii, coloanele si pilastrii sunt in intregime acoperiti cu marmura roz si verde, creand un efect fantasic in lumina soarelui. Palatul somptuos este construit dintr-o Curte de Onoare si doua ansambluri de cladiri, articulate in jurul peristilului impodobit cu impunatoarele coloane. Influentat de arhitectura italiana, palatul degaja o anumita intimitate, ridicandu-se la un singur nivel si prezentand un acoperis plat, disimulat de o balustrada care odinioara era decorata cu statui reprezentand diverse vase antice si grupuri de copii.
Peristilul este pavat cu placi romboidale din marmura alba si neagra. In aripa stanga, cea mai cunoscuta sala ramane Salonul Oglinzilor prin ale carei ferestre se poate vedea Marele Canal. Oglinzile sunt incastrate in ghirlande, decoratiile sunt cele originale dar nu si mobilierul care s-a vandut in timpul Revolutiei. Salonul a fost folosit de Regele Soare pentru receptii. Vechea camera a lui Ludovic al XIV-lea a devenit camera Reginei si a fost folosita de imparateasa Maria Luiza, sotia lui Napoleon, care a impartit-o in doua, una reprezentand dormitorul si cealalta un salon de primire. In Budoarul Imparatesei a locuit Letitia Bonaparte.
Salonul Capelei si-a conservat functia de oficiere a slujbelor religioase pentru familia regala, iar decorul este perfect pentru aceasta functie. Remarcabile sunt ornamentele reprezentand spice de grau si struguri pentru vin simbolizand painea si vinul eucaristic dar si tabloul reprezentandu-i pe sfintii Evanghelisti Luca si Marcu. Tot aici se afla portretele regelui Ludovic al XV-lea si al Mariei Lehzinska. Se pot admira de asemenea „Anticamera pentru audiente”, „Salonul Garzilor” si cele sase incaperi pregatite de Imparateasa Josefina pentru Napoleon; dormitorul, anticamera, cabinetul topografic, cabinetul particular, sala de masa, baia, toate imbracate in matase gri-argintiu, violet sau mustar.
Din peristil se intra direct in Salonul Rotund, cea mai importanta camera din aripa dreapta. Salonul Familiei Imparatului a fost amenajat in fosta camera de joaca a lui Ludovic al XV-lea. Remarcabile sunt si Salonul de muzica sau Salonul de malachit dar si camera pregatita pentru regina Belgiei, sau Galeria Cotelle cu 11 usi si 5 ferestre, impodobita cu 24 de miniaturi reprezentandu-l pe rege, camera in care s-a semnat tratatul de pace cu Ungaria in 1920.
Gradinile, opera a arhitectului peisagist André le Nôtre, ordonate geometric, pline de flori creeaza cu adevarat o imagine de basm. Amenajarea palatului a fost continuata de Ludovic Filip, iar in 1965, Charle de Gaude a dispus o restaurare completa.
Trianonul a fost de asemenea gazda unor importante personalitati care au vizitat Franta, printre care presedintele Nixon si Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii.
IRINA STOICA
Comentarii