In iulie 2012, FBI-ul si Interpolul au obtinut o importanta victorie în lupta pentru recuperarea operelor de arta furate. Cu ajutorul unor agenti sub acoperire, faimoasa pânza „Odalisca cu pantaloni rosii” (1925) a fost gasita la doi suspecti de origine latino-americana, la Miami (Florida). Capodopera, furata din Muzeul de arta contemporana din Caracas (Venezuela), probabil în 2002, valoreaza 3 milioane dolari, iar cei doi „posesori” o ofereau pentru 750.000 dolari. Nu se stie daca cei doi au legatura cu furtul, care a fost foarte bine organizat, caci în locul originalului a fost pusa o copie excelenta, care a fost descoperita foarte greu… În medie, nu mai mult de 15 la suta din operele furate sunt recuperate, afirma divizia speciala a FBI.
Dar opera lui Matisse a suferit si altfel de atacuri. În 1913, la Chicago, la Armory Show, publicul a incercat sa dea foc controversatului sau „Nud albastru” (realizat în 1907), care „nu putea fi suportat”… Stilul în care fusese elaborat a fost cel fovist, adica acea maniera stridenta de a vizualiza culorile aprinse si de a le impregna cu o stralucire ireala, departe de luminozitatea naturala. Acest curent controversat a reprezentat, totusi, prima etapa în cariera îndelungata a marelui pictor francez.
Nascut în nordul Frantei, Henri-Émile-Benoît Matisse (1869-1954) se afla la Paris pe când avea douazeci de ani si studia stiintele juridice. O operatie de apendicita îl tintuieste la pat, iar mama sa îi alina convalescenta aducându-i unelte pentru desen si pictura. Astfel, poate doar întâmplarea l-a facut pe acel tânar sa-si descopere vocatia pentru arta si sa devina unul dintre cei mai sârguinciosi ai Academiei Julien. Impresionismul si mai ales post-impresionismul – prin Van Gogh, Cézanne si Gauguin – i-au trezit marele interes pentru triumful culorii în dauna formei si a naturalului. Dar o multime de alte nume ilustre i-au influentat tineretea artistica, printre care Poussin, Watteau si Manet. Atras de suprematia culorilor care „înteapa”, Matisse lucreaza alaturi de Derain si expune la „Salonul de Toamna” – replica a avangardistilor fata de Salonul oficial din Paris – câteva lucrari remarcabile, printre care si „Femeie cu palarie”. Dar critica a fost nemiloasa, unele dintre remarcile vremii fiind urmatoarea: „fovistii arunca o galeata de vopsele asupra publicului”. Era portretul sotiei sale, Amélie… Peste doi ani, în 1907, „Nudul albastru” avea sa stârneasca nu numai dispret, ci si furie. Dar ceea ce s-a petrecut la Chicago a fost incalificabil.
În pofida acestor lovituri directe si naucitoare, tânarul Matisse nu a fost deloc marginalizat de colegii de breasla. Dimpotriva. Artistul se alatura nonconformistilor din Montparnasse si perioada 1907-1917 e una de mare eficienta pentru pictor.
Loviturile vietii n-au încetat nici spre batrânete. Fiica sa Marguerite, intrata în miscarea de Rezistenta franceza, este încarcerata si torturata într-un lagar german, dar reuseste sa evadeze. Apoi artistul sufera o delicata operatie la colon (1941), în urma careia este imobilizat într-un scaun cu rotile. Dar continua sa lucreze, preferând colajele („pictura cu foarfecele”). A fost îngrijit pâna la moarte de un fost model al sau, rusoaica Lidia – fiind parasit de sotia Amélie, dupa patruzeci si trei de ani de casnicie… Ultima sa lucrare a fost un proiect de pictura pe sticla pentru istorica biserica Union Church of Pocatillo Hills (New York), în 1954. Astazi, o lucrare de Matisse poate valora pâna la 17 milioane de dolari.
PAUL IOAN
Comentarii