Din pacate pentru acest foarte talentat pictor impresionist, unul dintre stalpii picturii moderne a secolului XIX, Edgar Degas (1834-1917) a cunoscut putine persoane care sa vorbeasca la modul pozitiv despre el. Nu se stie din ce motive, acest sensibil novator al ambientului de interior si-a impus sa fie un introvertit, un singuratic, un burlac incurabil si, în general, un tip nesuferit si chiar agorafobic. Unii critici vorbesc despre Edgar Degas drept unul dintre cei mai reprezentativi mizantropi ai veacului XIX, alaturi de Nietzsche sau Schopenhauer.
Nascut într-o familie de bancheri, adolescentul Edgar îsi propune sa renunte la sensul nobiliar al numelui de familie, adica De Gas, si îsi semneaza lucrarile Degas. A fost primul semnal ca se împotriveste tatalui sau, cu care intra în conflict din pricina alegerii meseriei de avocat. Degas renunta repede, intra la scoala de arte frumoase din Paris (unde se nascuse), apoi pleaca în calatorie de studiu în Italia. Este totalmente absorbit de clasicii italieni, în frunte cu Tiziano, Rafael si Michelangelo si biografii sai spun ca ar fi facut cu un devotament fara margini cel putin sapte sute de schite dupa marii maestri. De altfel, cand se întoarce la Paris, în 1859, face acelasi lucru: se transforma de buna voie într-un „ucenic copist” al marilor capodopere din Louvre.
Abia în 1865 i se accepta o lucrare la Salon si cunoscutii descopera ca îsi tradase visele tineretii. Nu mai este un pictor al istoriei, ci un om al prezentului fascinat de miscare si de oamenii de rand. Astfel. „Scena de razboi din evul mediu” si „Cursa de cai cu obstacole” sunt panze care îl individualizeaza pe Degas ca pe un initiator al impresionismului. Cel mai apropiat cunoscut al sau este Éduard Manet, ambii fiind mari admiratori ai lui Velázquez. Pe masura ce anii trec si reputatia sa atinge apogeul, Degas se îndeparteaza cu strasnicie de eticheta de „impresionist”, preferand-o pe cea de „realist”. Iar temele abordate sunt în concordanta cu acest deziderat: femeia simpla în interiorul casei devine o tema de studiu amplu, în numeroase lucrari în care o surprinde fie calcandu-si hainele, fie dupa terminarea baii – privita în special din spate, adica un fel de nud partial, asa cum învatase de la unul din marii lui adorati, Dominique Ingres.
Balerinele si culisele teatrelor si cabaretelor îl atrag din ce în ce mai mult, dar nu din cauza frumusetii protagonistelor, ci mai ales din cauza placerii de a reda miscarea si culoarea vesmintelor speciale ale zanelor scenei. Culorile pastelate dar intense sunt marca înregistrata a lui Degas, ca si unghiurile din care priveste exercitiile lor. Pare a fi un admirator al femeii, dar în realitate era un celibatar care statea departe de orice idila. Din pacate pentru acest nume de referinta al impresionismului, Edgar Degas si-a dezvaluit în a doua parte a vietii înca o latura negativa: antisemitismul.
Un pictor care-si alunga modelele pentru ca sunt evreice (alaturi de alte atitudini stupide) i-au determinat pe colegii de breasla sa-l considere un personaj detestabil – asa cum spunea Renoir. A fost un adversar înversunat al inocentului ofiter evreu Alfred Dreyfus, exonerat de toate acuzatiile abia în 1906 si ulterior participant glorios la primul razboi mondial, cu gradul de locotenent-colonel. A fost o pagina rusinoasa din viata lui Edgar Degas.
PAUL IOAN
Comentarii